Drumuri paralele

Am ales pentru tema pe care doresc să o desbatem acest titlu oarecum pretenţios pentru a face o incursiune atât în istoria evreilor cât şi a creştinilor cu observaţia că între cele două există o asemănare

"Drumuri paralele" poate fi definit "istorii paralele"; adică istoria evreilor Vechiului Testament se aseamănă izbitor cu istoria creştinilor din Noul Testament, aşa cum două linii de cale ferată se aseamănă una cu alta, merg în aceiaşi direcţie, ele nu se întâlnesc niciodată pe drum, deşi capetele lor ajung în aceeaşi gară.
Dacă gara am numi-o "Împărăţia Ta" din rugăciunea "Tatăl nostru" vom observa că pentru adevăraţii evrei Dumnezeu a pregătit un anumit loc iar pentru adevăraţii creştini un alt loc

" Mă duc să vă pregătesc un loc" spune Domnul urmaşilor Săi.

Aceste locuri sunt predestinate de Dumnezeu în planul Său, şi lui Avraam patriarhul, i s-a promis aceasta prin declaraţia următoare: "...te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării..."-Genesa 22:17.

"stelele" şi "nisipul" sunt două departamente ale aceleeaşi împărăţii; departamentul ceresc cu putere legislativă numit în profeţia lui Isaia 2:3 şi Mica 4:1 "Sion", şi departamentul pământesc "Ierusalim"ca putere executivă. Aceasta este exprimat în rugăciunea "Tatăl nostru" cât se poate de simplu: ..." să se facă voia Ta precum în cer (Sion) aşa şi pe pământ"(Ierusalim

Că Ierusalimul pământesc nu este numai un simbol al Ierusalimului ceresc, ci realmente va fi capitala lumii, şi nu cândva foarte departe în viitor ci în acest al treilea mileniu, (după cum vedem desfăşurarea evenimentelor deja profeţite), o spune foarte clar profetul Ieremia în capitolul 3:17. "...în timpul acela Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate popoarele se vor strânge la Ierusalim, pentru numele Domnului, şi nu vor mai urma înclinarea încăpăţânată a inimii lor rele...
În viziunea biblică, mântuirea tuturor oamenilor este legată inseparabil de Avraam şi sămânţa sa adică de Cristos--Galateni 3:16 şi Biserica lui Cristos --Galateni 3:29.

Scriptura ne arată că toţi care vor deveni credincioşi dintre oameni se vor numi "evrei" sau "israeliţi", copii ai lui Avraam, pentrucă zice apostolul Pavel: "....De aceea moştenitori ( ai împărăţiei) sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentrucă făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam; nu numai pentru sămânţa aceea care se află sub lege, (evreii) ci şi pentru sămânţa ceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri. El adică este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care chiamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi..."---Romani 4:16-17.

Despre partea pământească a împărăţiei Scripturile spun că aceasta nu este o noutate, pentrucă ea a mai existat; chiar înţeleptul Solomon spune în cartea sa Eclesiastul 1:9 că:..."ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare..."

Împărăţia care a fost dată lui Adam s-a prăbuşit, ea ar fi trebuit să se asemene cu o republică mondială, în care toţi oamenii să fie egali ( sau Regi) ceea ce va şi fi cu toate că s-a produs această mare tragedie pe planetă. Moartea nu era la început o fatalitate; ea a apărut din cauza păcatului. "...plata păcatului este moartea: dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viaţă veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru..." --Romani 6:23.
Ca să poată fi îndepărtată această cauză Domnul Isus a venit prima dată să răscumpere de la dreptatea divină care-l condamnase pe om şi tot ce ţine de domeniul său pământesc; la a doua Sa prezenţă ca să întemeeze o împărăţie cerească iar pe cea pământească să o restaureze--Matei 19:28; Faptele Apostolior 3:19-21. De fapt este una şi aceiaşi împărăţie a lui Dumnezeu, împărţită în două sfere : vizibilă şi invizibilă. Partea vizibilă va fi terestă, pentrucă aşa a fost de la început. Adam nu a fost creat pentru cer şi nu i s-a promis că va moşteni cerul ci: "...fiţi roditori, înmulţiţi-vă umpleţi pământul şi supuneţi-l..." Chiar dacă omul a pierdut coroana de rege al pământului, Dumnezeu n-a renunţat la scopul Său pentru care a creat planeta. ..."Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile, şi sufletele pe care Le-am făcut. Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat şi l-am lovit, M-am ascuns în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui. I-am văzt căile şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi-l voi mângăia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el..." Isaia 57: 16-18.







Este mai mult decât transparent, că aici este vorba despre Adam strămoşul nostru, şi implicit despere noi toţi oamenii..."cei ce plâng împreună cu el..." Planeta a fost creată să fie locuită de fiinţe umane, nu de extratereştrii-Genesa 1:28; Isaia 45:18. Să nu ne fie frică că vor veni aceştia din galaxia Lactee sau din alta ca să ne invadeze. Suntem deja invadaţi de Satan şi de demoni care locuesc în atmosfera planetei noastre şi ne tulbură extrem de grav viaţa aceasta scurtă. Efeseni 2:2; 6:12; 2Corinteni 4:
Ca să ne dăm seama de felul cum va arăta această împărăţie pâmântească, ea se va asemăna cu o republică universală la sfârşitul domniei lui Cristos. Domnia lui Cristos, nu este ilustrată ca o republică, ci ca o monarhie absolută, pentru că El va guverna cu "toiag de fier" "...până va pune pe toţi vrăşmaşii sub picioarele Sale" 1Corinteni 15:25.








Cu toate că Împărăţia Sa este de fapt o domnie a dreptăţii impusă cu forţa şi nu prin votul popular, este în acelaş timp dorinţa tuturor popoarelor, care după zisa apostolului este o dorinţă instictivă a creaturii care geme sub greaua povară a păcatului şi morţii.--Romani 8:19-22. Republica universală care va urma după domnia lui Cristos va fi o republică a a oamenilor restauraţi de Cristos şi Biserica Sa, în chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. cum s-a spus, dar cu deosebirea că va fi guvernată având ca bază nu o constituţie sau lege elaborată de un parlament pământesc, ci de unul ceresc; "Legea va veni din Sion (Cer) şi cuvântul (aplicarea ei) din Ierusalim.-Isaia 2:3; Mica 4:2








Din urmaşii lui Adam se alege o "turmă mică"-Luca 12:32- care este predestinată să moştenească cerul, şi "alte oi"-Ioan 10:16--Matei 25:34- care vor moşteni pămîntul, pentrucă: "Dumnezeu a făcut pământul, l-a întărit, L-a făcut nu ca să fie pustiu, ci L-a întocmit ca să fie locuit..."--Isaia 45:18.

Domnul Isus a spus tuturor ucenicilor Săi începând cu Apostolii: " În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri".


Am folosit expresiile "adevăraţii evrei" şi "adevăraţii creştini" ca şi declaraţii scripturale, tocmai pentru a observa chiar de aici paralelismul

Apostolul Pavel referindu-se la evrei spune. " Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu."-Romani 2.28-; parafrazând am putea spune: "creştini nu sunt acei ce se arată pe dinafară că sunt creştini" Domnul Isus a spus : "...cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine..."--Matei 10:3

Dacă nu am avea declaraţiile Domnului şi a Apostolilor, nu am şti despre aceste asemănări

Istoria biblică a vechiului testament este singura istorie veridică atât a originii omului cât şi a poporului Evreu. Această istorie s-a desfăşurat sub directa supraveghere divină, deşi este contestată astăzi de către mulţi, considerând-o mai mult ca un folclor împănat cu legende şi mituri asemănătoare celei ale Greciei antice, decât ca o relatare simplă dar adevărată a odiseii poporului Evreu.

Apostolul Pavel sub inspiraţia spiritului sfânt, trecând în revistă călătoria evreilor prin pustie spre ţara făgăduinţei, infirma declaratia unor arheologi de astazi, care declara ca dupa cecetarile lor nu exista dovezi arheologice in pustiul Sinai care sa dovedeasca trecerea evreilor pe acolo. Daca acesti cercetatori nu sunt crestini, declaratia lor este scuzabila; dar daca se declara crestini, le lipseste credinta. Pavel a fost un purtator de cuvant a Domnului Isus Cristos. Declaratiile sale, nu sunt altceva decat declaratiile lui Cristos, care ne-a rascumparat cu sangele Sau pretios si caruia Dumnezeu Tatal I-a dat toata puterea in cer si pe pamant -Matei 28:18. Pavel spune: " Fraţilor nu vrea să nu ştiţi că părinţii noştrii (el fiind evreu) toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au au fost botezaţi în nor şi mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceiaşi mâncare duhovnicească, şi toţi au băut din aceiaşi băutură duhovnicească, pentrucă beau din aceiaşi stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era (reprezenta pe) Cristos. Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie

Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă ( creştinilor dintre evrei şi neamuri) drept pilde, pentruca să nu poftim după lucruri rele cum au poftit ei. Să nu fiţi închinători la idoli ca unii dintr ei, după cum este scris: " Poporul a şezut să mânânce şi s-a sculat să joace"--Evrei 10:1-15.

Eliberarea din sclavie

Exodul evreilor din Egipt sun conducerea lui Moise, trecerea prin Marea Roşie obositoarea călătorie prin pustiu, intrarea in ţara promisiunii, sunt pentru noi creştinii, lecţii pe care Pavel ni le pune în faţă pentru a ne corecta conduita, pentru că şi noi călătorim printru-n fel de "pustiu", spre o "ţară" în care "curge lapte şi miere", "ţară" pe care n-m văzut-o decât prin credinţă ca şi ei. " căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede numai este nădejde; pentrucă ce se vede se mai poate nădăjdui? Pe când dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare..."--Romani 8:24-25.

În această ilustraţie Moise reprezintă pe Cristos Marele Eliberator de sub domnia lui Satan reprezentat aici prin Faraon.

Apostolul ne atrage atenţia că nu toţi evreii au ajuns în Canaan din cauza gravelor lor abateri. La fel nu toţi creştinii vor ajunge în gloria cerească a împărăţiei lui Dumnezeu, din aceleaşi motive. "Mulţi chemaţi dar puţini aleşi" spune cuvântul-Matei 20:16

Evreii au poftit lucruri nepermise spune Apostolul; mulţi creştini au căzut în aceiaşi ispită. Unii evrei au devenit avari, idolatrii, adulteri, ucigaşi, etc, la fel ca mulţi creştini.

Nu este treaba noastră să judecăm faptele cuiva căci judecata este a lui Dumnezeu, ci doar trebuie să luăm aminte la cele ce s-au întîmplat în cei aproape două mii de ani de istorie creştină, pentrucă călătoria noastră nu s-a sfârşit şi : "...păcatul ne înfăşoară aşa de uşor ..." Evrei 12:1

Dacă evreii l- au răstignit pe Cristos, Pavel ne atrage atenţia că şi unii creştini fac la fel.--Evrei 6:4-6.

Istoria creştinilor este o istorie cu lumini şi umbre, o istorie însîngerată, la fel ca a evreilor. Creştinii vorbesc cu respect (şi este bine că fac aşa),de martirii din timpul Romei păgîne, dar despre martirii din timpul Romei creştine, despre oribilele crime ale inchiziţiei, sub care au căzut ca victime nu numai răufăcători ci şi adevărţi creştini se aşterne o tăcere mormântală.


"Ierusalime, Ierusalime care omori pe proroci, şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câteori am dorit să strâng pe copii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-ţi vrut! Iată vi se lasă casa pustie"--Matei 23:37-38

Dacă cuvântul "Ierusalim" ar fi înlocuit cu "Roma", capitala celui de al patrulea imperiu şi ultimul din împărăţiile acestei lumi cum sunt zugrăvite în cartea lui Daniel capitolul doi şi capitolul şapte, oare avertizmentul Domnului nu s-ar potrivi? Mulţi creştini cred că denumirea de Babilon, în cartea Apocalipsa, este un alt nume dat creştinismului, iar Roma este în vârful acestei cetăţi. Apoc. 17:18
După cum Ierusalimul a fost centrul iudaismului, tot aşa şi Roma a fost multă vreme centrul creştinismului.

Iaerusalimul ş-a omorât prorocii; Roma la fel.


Istoria Europei creştine din Noul Testament, este o istorie paralelă cu istoria evreilor din Vechiul Testament şi este ilustrată prin simboluri în:

Cartea Apocalipsa

Când deschizi această carte şi citeşti despre fiare monstruase, despre foc din cer, şi grindină căzând pe pământ, cai înaripaţi sub formă de lăcuste, păsări necurate şi urâte, iaz de foc, fum de pucioasă, etc., stai şi te întrebi: dacă toate acestea sunt poveşti cu "pajuri şi cu smei", sau ne aşteaptă nenorociri apocaliptice? Ce legătură au toate acestea cu istoria Imperiului Roman şi cu istoria Europei? Această carte nu are numai un mesaj mistic, ci ea descrie alegoric şi evenimente istorice.
Nu cred că este locul aici, şi nici în altă parte să încerc o descifrare detaliată, a acestei cărţi, nu sunt capabil de acest lucru; dar comform declaraţiei Mântuitorului, ea este o carte "dechisă" pentru a putea fi cercetată. El i-a spus lui Ioan pe insula Patmos: "...Să nu pecetlueşti cuvintele prorociei din cartea aceasta, (Apocalipsa) căci timpul este aproape..."-- "...Frice de cine citeşte, şi de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii, şi păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape..."- Apoc. 22:10; 1:3.

Deci cartea aceasta are legătură şi cu timpul. " Timpul este aproape". Cât de aproape a fost atunci, şi cât de aproape este acum? Ce sau cine este aproape?. Cine este acum la uşi? - Matei 24:33- După părerea mea putem încerca să înţelegem mesajul ei, cu o oarecare aproximaţie, şi deoarece această carte conţine istorie ilustrată prin alegorii, vom încerca să ne folosim cu prudenţă şi de istoria seculară, pentru a îmţelege simbolurile acestei cărţi

Ca o primă constatare: Dacă ea are un mesaj care vine de sus, acesta trebuie să fie în armonie cu toate mesajele care vin de sus, de la Dumnezeu. Prin mesaje care vin de sus eu înţeleg mesajul întreg al Sfintelor Scripturi şi nu mesajele care vin prin telepatie, horoscop sau alte tipuri de magie; prin medii spiritiste. "...Înţelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică,blândă,uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada dreptăţii este semănată în pace pentru cei care fac pace..."--Iacob 3:17-18.
Mesajul care ne vine de sus, este: "...nu vă temeţi, iată vă aduc o veste bună, (Evanghelos în greacă) care va fi o mare bucurie pentru tot poporul; (de pe pământ) căci astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul..."--Luca 2:10-11.

Biblia are un mesaj de iubire, dar cei drept acesta nu peste tot în Scripturi este un mesaj de suprafaţă , ci unul ascuns. Este după cum zice apostolul Pavel "taina ţinută ascunsă din veacuri"--Coloseni 1:26-27. Acest mesaj sună din timpuri străvechi, chiar din grădina Edenului: --sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui.-Genesa 3:15-
Domnul Isus spune că: "...Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său fiu, pentruca ori cine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică..."--Ioan 3:16-

Observăm în Apocalipsa şapte îngeri cu şapte trîmbiţe, şi când aceştia sună pe rînd, se întâmplă ceva acolo. Ei nu sună toţi deodată, aşa deci nici evenimentele descrise acolo nu se amestecă unele cu altele ci se succed unele după altele într-o înlănţuire istorică.. La început eu şi alţii am înţeles greşit că toate evenimentele descrise acolo sunt o ilustraţie a modului cum Dumnezeu va distruge lumea necredincioasă, în timp ce pe sfinţi îi va ridica la cer; şi că aceste evenimente se vor desfăşura într-un timp foarte scurt, probabil o zi de douăzeci şi patru de oare.

Poate pare bizar ceea ce spun, dar în mod sigur, aceste evenimente se desfăşoară pe o lungime de timp de trei mii de ani

Declaraţia Domnului din Luca 13:32 că El va lucra trei zile, şi cea a profetului Osea 6:2 că Dumnezeu ne va da viaţa în două zile şi a treia zi ne va ridica este o funie împletită în trei cu Apocalipsa.
Două mii de ani de istorie creştină au trecut, aşa deci de multe nenorociri descrise în această carte am scăpat.
Dacă istoria iudeilor se găseşte în paginile Bibliei, şi creştinii ar putea face săpături în Biblie nu numai săpături arheologice, pentrucă tot acolo ar da şi de istoria lor, iar cartea Apocalipsa este de fapt o carte de istorie scrisă în simboluri, exact cum scrie în Apocalipsa 1:1: ( Cornilescu revizuită, Nitzulescu, traducerea Lumii Noi etc.)"...Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând; şi El le-a făcut-o cunoscut prin semne..." adică simboluri, (metafore şi alegorii).

"Cele şapte trâmbiţe, sunt şapte perioade şi evenimentele lor".

Perioadele acestea nu încep decât după Cristos. Dacă ar fi să le rezumăm pe scurt am putea face trimitere la istoria seculară. Istoricii n-au dormit ci le-au descris cu lux de amănunte. Este vorba cum s-a mai spus de istoria ultimului imperiu din cele patru din cartea prorocului Daniel în cele două ipostaze: Roma păgână şi Sfântul Imperiu Roman, până la revoluţia franceză, deci până la Napoleon Bonaparte, care pune capăt domniei papale în Europa.

Apocalipsa descrie evenimentele de după Napoleon până în anul 1914 când acest imperiu sub forma diviziunilor sale reprezentate prin regatele Europei, cele zece coarne ale fiarei a patra, se prăbuşeşte definitiv în primul şi cel de al doilea război mondial; apoi spune că acest imperiu va căuta să se ridice din nou pentru scurt timp (foarte probabil într-o variantă modernă) sub forma de imagine a celui ce a fost. Această nouă formă este numită "Chipul" sau "imaginea" primei fiare.-Apocalipsa 13:11-18

Apocalipsa spune că în perioada a şaptea numită "trâmbiţă" va începe domnia lui Mesia (şi se pare că într-un sens a început pentrucă cartea lui Daniel, cartea Apocalipsa, profeţii Isaia, Mica Zaharia, chiar Domnul în relatarea evangheliştilor şi apstolii în epistolele lor, sugerează această opinie, spunând că aceste imperii nu se vor prăbuşi la voia întâmplării, ci datorită unei forţe invizibile venită de sus care se va implica la început indirect în afacerile lumii dirijând cursul evenimentelor Daniel 2:44; 12:1-4; Isaia 2:2; Mica 4:1; Zaharia 12:1-10; Luca 17:20-28 etc.) iar la final ea descrie un paradis terestru în care pot încăpea toţi oamenii care vor asculta de Cristos, după ce El va îndepărta puterile actuale de pe scena lumii, şi-l va lega pe Satan.Apoc 20:13. "...El (Cristos) va şterge orice lacrimă din ocii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintâi au trecut..."-Apocalipsa 21:4.

"Trâmbiţa a şaptea" nu se ocupă numai da Imperiul Roman şi de prăbuşirea lui, ci după ce-l lasă în ruină descrie ridicarea altui imperiu (Împărăţia lui Dumnezeu) pe ruinile celui vechi, imperiu care nu se va prăbuşi niciodată. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.- Daniel 2:44.

Evenimentele din cartea Apocalipsa, sunt evenimente terestre, deşi vom găsi scris " în cer s-au auzit glasuri putrnice..." Apoc.11:15. ..."o stea a căzut din cer."etc. Apoc. 8:10.

Şapte Biserici, Şapte peceţi, Şapte trâmbiţe

"Drumuri paralele" sau istorii paralele este un termen care se potriveşte şi cărţii Apocalipsa în mod particular. Deşi în ansamblu istoria creştinilor se aseamănă cu istoria evreilor, Apocalipsa desparte chiar istoria creştinilor în două segmente: Partea de drum pe care o parcurge "grâul" şi partea de drum pe care o parcurge "neghina" în aceiaşi perioadă de timp care este Veacul (vârsta ) Evanghelic. Amândouă traversează acelaş spaţiu de timp, dar nu merg pe acelaş drum. Înţelegem aceasta, chiar din declaraţia Domnului Isus: "...Lăsaţi-le să crească împreună, până la seceriş..."--Matei 13:30.

"Grâul " şi "neghina", adevărul şi eroarea au conveţuit împreună o mare perioadă de timp. Între ele nu a existat niciodată o armonie, dar fiind obligate să împartă acelaş teritoriu, ( vezi pilda cu năvodul din Matei cap. 13) au avut o oarecare influenţă una aspra celeilalte. Influenţă pozitivă din partea clasei "grâului" asupra clasei "neghinei" şi invers; Erorile doctrinale au fost aşa de puternice şi formau o "ceaţă" aşa de densă încât Dumnezeu a intervenit la timp, cam pe la începutul secolului al şaisprezecelea, pentru a curăţii santuarul Său-Daniel 8:13-14. - dar această curăţire care a durat mai bine de trei secole, n-a fost o lucrare de "seceriş", ci doar una care a deschis calea pentru a începe această lucrare, pe la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Curăţirea începută în Europa s-a extins şi pe alte continente, mai ales în America de nord unde s-a şi încheiat, după care din acelaş loc a început mai târziu "secerişul" perioadei sau vârstei evanghelice.

Partea de drum pe care o parcurge neghina se numeşte "cele şapte trâmbiţe", acea care o parcurge grâul "cele şapte biserici", iar ceea ce are legătura cu doctrina creştină se numeşte "cele şapte peceţi" Aceste toate se încadrează în acelaş spaţiu de timp. Cu alte cuvinte: crestinii adevarati si cei falsi au trait perioada evului mediu, a renasterii si o parte din perioada moderna sub o cupola protectoare numita POPORUL LUI DUMNEZEU. Dar incepind cu perioada a saptea numita si "trambita a saptea" Dumnezeu desparte "graul de neghina", "pestii" buni de cei rai, pri mesajul cuvantului Sau: "Iesiti din Babilon poporul Meu", pentru ca crestinismul a devenit un Babilon de crezuri contradictorii unele cu altele, dar mai ales cu cuvantul lui Dumnezeu.--Ieremia 51:6-11; Apocalipsa 18:4.

Dacă am face un test grilă, cu un şablon istoric şi l-am suprapune peste cele şapte biserici, şapte peceţi şi şapte trâmbiţe, am vedea ceea ce de fapt s-a întâmplat în perioada evului mediu, în timpul renaşterii până în zilele noastre şi mai departe, în Europa în special şi în America începând cu perioada de după colonizare, şi cu extensie pe tot teritoriu de pe glob, din punct de vedere al bisericii adevărate (grâul) al bisercii false ( neghina) legat de elementul doctrinar creştin şi pseudocreştin.

"Semănatul" s-a făcut în perioada primei "trâmbiţe" a primei prezenţe a Mântuitorului, iar "secerişul" se desfăşoară în perioada "trâmbiţei" a şaptea, şi acesta trebuie să fie inaugurat de Mântuitorului la a doua Sa prezenţă. El are potrivit Apocalips 14:14, dublă calitate de rege şi secerător şef.

1. Trâmbiţa nr.1 Apocalipsa 8:7

Şi cel dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi au venit foc amestecat cu sânge, care a fost aruncat pe pământ; şi a treia parte a pământului a fost arsă şi a treia parte din copaci a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.

(Să nu uităm că toate aceste sunt simboluri, sau cu alte cuvinte, realităţi reprezentate prin simboluri, le vom găsi în paginile de istorie ca evenimente dramatice care au schimbat cursul istoriei a unuia sau a mai multe popoare.)

2. Trâmbiţa nr.2 Apoc. 8:8
Şi al doilea înger a sunat din trîmbiţă. şi ceva ca un munte mare de foc aprins, a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare a devenit sânge. Şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au fost distrusă.

" Muntele" este simbolul unui imperiu. În cazul acesta pare a fi imperiul Roman de apus.

3. Trâmbiţa nr.3 Apoc. 8:10

"Şi al treilea înger a sunat din trâmbiţă. şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din din râuri şi peste izvoarele apelor.Şi numele stelei era Pelin. Şi a treia parte din ape a drvenit pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentrucă se făcuseră amare."


















Otrăvirea apelor înseamnă otrăvirea învăţăturilor, care este acelaş lucru cu schimbarea culorii cailor la ruperea peceţilor. "Caii" însemnând doctrine care au suferit dealungul timpului, modificări. Adevarul curat calul alb, iar învăţăturile pagane altoite pe arborele crestin ilustrate de ceilalţi cai, ceea ce a produs o invatatura semi crestina, iar in unele cazuri lipseste total evanghelia crestina, cum este de fapt invatatura demonica a chinului vesnic.

.Trâmbiţa nr.4 Apoc. 8:12

"Şi al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentruca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea de asemenea".
Soarele şi luna reprezintă evanghelia lui Cristos şi legea lui Moise . Însemnătatea acestora a devenit parţial neclară, din cauza marei apostazii.

5.Trâmbiţa nr.5 Apoc. 9:1

"Şi îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului.Şi adeschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare.şi soarele şi văzduhl s-a întunecat de fumul fântânii. Şi din fum au ieşit nişte lăcuste".....şamd.









Probabil aceasta reprezintă pe Mahomed şi adepţii săi care au creat mari probleme timp de secole Sfântului Imperiu Roman.

6. Trâmbiţa nr. 6 Apoc. 9:13

"Şi îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, zicând îngerului al şaselea care avea trâmbiţa: " desleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat" Şi cei patru îngeri care stăteu gata pentru ciasul ziua luna şi anul acela au fost deslegaţi ca să omoare a treia parte din oameni...etc.

Moartea aici pare a fi un simbol al dispariţiei unui sistem de valori şi înlocuirea lui cu altul într-o anumită proporţie "atreia parte". Nu o moarte a persoanelor fizice.

O altă mare problemă pentru acest imperiu creştin, a fost apariţia mişcării de protest în sânul bisericii Catolice, începută de către un călugăr Catolic din Germania, la 31 Octombrie 1517 Luther Martin şi care din Europa a traversat oceanul şi în America de nord.

7. Trâmbiţa a şaptea. Apocalipsa 11:15

Şi îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său. Şi el va împărăţi în vecii vecilor. şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stau înaintea lui Dumnezeu pe scaunul lor de domnie, s-au aruncat cu feţele în jos, şi s-au închinat lui Dumnezeu zicând: " Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Şi neamurile se umplură de mânie, dar avenit domniaTa şi timpul ca cei morţi să fie judecaţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei care se tem de numele Tău, mici şi mari, şi să distrugi pe cei care distrug pământul!
Şi templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare..."


Dacă cele şapte "trâmbiţe" sunt tot atâtea perioade istorice. Înseamnă că perioada "semănatului" începe de la botezul Domnului la Iordan, care corespunde cu prima "trâmbiţă" iar "secerişul" trebuie să se realizeze la a doua prezenţă a Mântuitorului, ceea ce corespunde perioadei "trâmbiţei" a şaptea. Mai mult de cât atât, acest seceriş este inaugurat chiar de El. Aşa descrie Apocalipsa acest eveniment. " Apoi m-am uitat şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un Fiu al Omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână o seceră ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas tare celui care şedea pe nor: " Trimite secera Ta şi seceră, pentrucă a venit ciasul să seceri şi secerişul pământului este copt" Atunci Cel care şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat...."Apoc. 14:14.
Apocalipsa 11:15 "...şi îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă.şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau: Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său.." versetul 17: " Îţi mulţumim Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti..."

Totul aici este legat de prezenţa a doua oară a Domnului Isus Cristos; atât domnia Sa începută, (dar deocamdată nediscernută de lume- Luca 17:20) reprezentată prin coroana de aur de pe cap cât şi începutul secerişului, simbolizat prin secera din mână.

Acest Fiu al Omului cu coroană de aur pe cap este regele Isus întors a doua oară în dubla sa calitate de rege şi secerător şef. Este vorba de începutul domniei lui Cristos concomitent cu despărţirea "grâului" de "neghină" în scerişul vârstei evanghelice, "seceriş" care se face la începutul domniei Sale.
Să nu uităm de norul alb pe care şade Domnul. Acesta reprezintă necazuri mari. cartea lui Daniel spune că atunci când va începe să domnească Domnul vor fi un mare necaz în lume. Daniel 12:1

Când vorbim de seceriş, vedem şi aici asemănarea sau paralelismul dintre evrei şi creştini.
Ioan Botezătorul spune că evreii au avut secerişul lor separat de cel al creştinilor. "...Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arunca într-un foc care nu se stinge..."-Matei 3:12
În acel secriş a fost despărţit "grâul" de "plevă" iar în acesta descris în Apocalipsa se desparte grâul de neghină.
Focul din prima râmbiţă s-ar putea să fie în legătură cu "focul" în care a fost aruncată "pleava" poporului Evreu .
Acel "foc" a cuprins şi Imperiul Roman "muntele de foc" căzut în mare" în timpul celei de a doua trâmbiţă. Istoricii spun că acest "munte" a căzut în anul 476 d. Cr. în "mare", în mâna lui Odoacru căpetenia Herulilor, popor barbar, care a făcut parte din valul de popoare migratoare a acelor secole instabile ca marea. Acel "foc" despre care a profeţit Ioan botezătorul în Matei 3:12 reprezintă distrugerea Ierusalimului, şi a statului lor naţional . Domnul a spus la adresa lor : "...ţi se lasă casa pustie..." şi aşa a fost. Păstrând proporţiile un "foc" asemănător s-ar putea abate asupra creştinismului neregenerat, " neghina " din pildă.
"Trâmbiţele" trei, patru cinci şi şase, sunt perioade care au urmat după cădera imperiului Roman de apus. În aceste perioade Imperiul Roman îmbracă haină creştină. Este perioada domniei papale în Europa. Aceasta este o perioadă zbuciumată; este perioada războaielor sfinte, numite "cruciade"pentru eliberarea Ierusalimului de sub stăpânirea necredincioşilor, perioada de exterminare a "ereticilor"de către Sfânta Inchiziţie- tribunalul eclesiastic-a peste cinzeci de milioane de rătăciţi de la credinta Catolica. Urmează invaziile de "lăcuste" din trâmbiţa a cincea care după unii sunt hoardele de tătari a lui Gingis Han şi Timur Lenk, iar mai târziu a turcilor selgiucizi şi otomani care au făcut viaţa grea Sfântul Imperiu Roman, de răsărit (bizantin) ceea ce a dus la căderea acestuia, în mâna Turcilor Otomani, odată cu cucerirea de către aceştia, a Constantinopolului în anul 1453 d. Cr.

Trâmbiţa a şasea pare a se ocupa de mişcarea de protest în sânul bisericii catolice începută în prima jumătate a secolului al xvi-lea ceea ce a dus la marea reformă.

Şapte biserici care sunt în ASIA-Apoc.1;4

Acum să aruncăm o privire asupra istoriei Imperiului Roman şi dintr-o altă perspectivă, acea a adevăraţilor creştini. Ce şi de la cine, au avut ei de suferit, în cei două mii de ani de creştinism.

"Cele şapte biserici care sunt în Asia", este o descriere a întregii istorii a Bisericii lui Dumnezeu în starea ei de amestec: grâu şi neghină, dealungul vârstei evanghelice. Limbajul este simbolic dar este scris în aşa fel, ca să se poată înţelege şi în sen literal, pentru a ascunde pentru un timp însemnătatea înţelesului simbolic.

Dacă ne mărginim numai la sensul literal, pierdem adevăratul sens. De exemplu: Cele şapte comunităţi creştine din Asia Mică de pe vremea Apostolului Ioan, cele din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea nu puteau prelua numai pentru ele întregul mesaj al cărţii Apocalipsa, deşi nu ne îndoim că stările de credinţă sau de decădere s-au potrivit şi lor; şi să nu uităm că aceste localităţi sunt astăzi pe teritoriul Turciei care l-a cucerit la mijlocul secolului al xv-lea în timpul "trâmbiţei" a 5-a înlăturând religia creştină, şi întroducând Islamul.

Cuvântul "Asia" după dicţionarul biblic înseamnă: "mlăştinos" sau Europa. Aşa dar am putea traduce . " cele şapte biserici care sunt de pe întreg teritoriului Imperiului Roman cu capitala in Europa în perioada celor "şapte trâmbiţe", perioada creştină de circa două mii de ani, cu specificaţia că noi ne găsim astăzi tot în perioada "trâmbiţei" a şaptea, chiar dacă Imperiul Roman nu mai există.
In "Cele sapte Biserici care sunt in Asia" putem discerne mesajul divin adresat bisericii dea lungul istoriei creştine, în care este arătată pas cu pas proporţia de "grâu" şi "neghină."
Apocalipsa 2:1-7 Biserica EFES.--(prima perioadă sau"Tâmbiţă")-- Destrămarea statului iudeu.

Mesajul bisericii din Efes de pe timpul apostolilor în perioada primei "trâmbiţe":
Îngerului bisericii din Efes scrie-i: " Iată ce zice Cel care ţine cele şapte stele în mâna Lui cea dreaptă, şi Cel care umblă prin mijlocul celor şapte sfetnice de aur: " ştiu faptele, munca ta şi răbdarea ta,şi că nu poţi să suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei care zic că sunt apostoli şi nu sunt şi iai găsit mincinoşi; şi ai răbdare, ai soferit din cauza numelui Meu şi n-ai obosit.
Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi aminte de unde ai căzut, pocăeştete şi fă faptele dintâi. Altfel voi veni la tine şi-ţi voi lua sfetnicul din locul lui, dacă nu te pocăeşti. Ai însă lucrlu acesta că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. Cine are urechi să asculte ce zice Duhul bisericilor: Celui care va birui, îi voi da să mânânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu."
Aceasta este perioada evanghelică din timpul apostolilor, în perioada evenimentelor "trâmbiţei" a întâia, evenimente simbolizate prin "foc" etc , care au dus la distrugerea statului evreu, începând cu distrugerea Ierusalimului de către Titus. În această perioadă "neghina " se arăta prin : "Apostoli mincinoşi" şi "nicolaiţi"

"Trâmbiţa (perioada) a doua corespunde cu perioada a doua a bisericii, numită: perioada "Smirna"

Aceasta este perioada din timpul persecuţiilor care au provenit de la Roma păgână.

Apocalipsa 2:8-11---SMIRNA.---( perioada sau " Trâmbiţa" a doua).- Căderea Imperiului Roman de Apus

" Îngerului bisercii din Smirna scriei: "Iată ce zice Cel dintâi şi cel de pe urmă, Cel care a murit şi a înviat:"ştiu necazul tău şi sărăcia ta ( dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanii.Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iată, diavolul va arunca în închisoare pe unii dintre voi, ca să fiţi încercaţi. Şi vei avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor."
"Iudeii" falşi de aici sunt creştinii falşi, iar cele "zece zile" sunt cei zece ani de persecuţii din timpul lui Diocleţian ultimul împărat al Romei păgâne.

Apocalipsa 2:12-17---PERGAM--( din perioada sau-"TRÂMBIŢA" A TREIA).- perioada de după Constantin cel Mare.--Corupţia celor de la putere în creştinism: Balaam-ii şi nicolaiţii. Din greacă: Nike+laos -- conducători peste popor.
"şi îngerului bisericii din Pergam scriei: "Iată ce zice Cel care are sabia ascuţită cu două tăişuri: "Ştiu unde locuieşti, acolo unde este scaunul de domnie al satanei. Tu ţii numele Meu şi n-ai tăgăduit credinţa Mea, nici chiar în zilele când Antipa ( anti-PAPA) martorul meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locueşte satan.
Dar am câteva lucruri împotriva ta: tu ai acolo nişte oameni, care ţin învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac, să arunce o cursă înaintea fiilor lui Israel, ca ei să mânânce din lucruri jertfite idolilor, şi să comită desfrânare. Totaşa tu ai câţiva care, de asemenea ţin învăţătura nicolaiţilor. Pocăeşte-te deci, altfel voi veni tine curând şi mă voi război cu ei, cu sabia gurii Mele. Cine are urechi de ascultat cea ce zice Duhul bisericilor: " Celui care va birui, îi voi da din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă, şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte.
Observăm cât de izbitor răzbate din spusele Domnului asemănarea cu poporul lui Israel? Apocalipsa s-a scris cu multe secole după ce personaje ca Izabela , Balaam , Balac din perioada judaică erau dispărute de pe pământ; dar caracterul lor idolatru şi pervers se regăseşte în creştinismul apostat, începând chiar din timpul apostolilor. Pavel scria: "....taina fărădelegii a şi început să lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie dat la o parte..."--2 Tes. 2:7. şi din nou: " ....Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi grozavi care nu vor cruţa turma..." Faptele Apostolilor 20: 29..
Pavel a plecat, iar lupii s-au strecurat, şi au devenit ciobani la oi.

Apocalipsa 2: 18-29---TIATIRA.--( din perioada sau"TRÂMBIŢA" A PATRA.)

" Şi îngerului bisericii din Tiatira scrie-i: "Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochi ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca bronzul strălucitor: "Ştiu faptele tale, dragostea ta, răbdarea ta, şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela , femeea aceea care îşi zice ea însăşi prorociţă, să înveţe şi să ducă pe căi greşite pe robii Mei, să comită desfrânare şi să mânânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat timp să de pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. Iată, o arunc bolnavă în pat.; şi celor care comit adulter cu ea, le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele ei. Voio lovi cu moartea pe copii ei; şi toate bisericile vor cunoaşte că "Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile"; şi voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre. Vouă însă tuturor celor din Tiatira care nu aveţi învăţătura aceasta, şi nu a-ţi cunoscut " adâncimile satanei", cum le numesc ei, vă zic: " Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie până voi veni. Celui care va birui şi celui care va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va păstori cu toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luciafărul de dimineaţă. Cine are urechi să asculte ceea ce duhul zice bisericilor".
Aici se face aluzie la regina idolatră a celor zece seminţii a lui Israel, cu capitala în Samaria, din vremea prorocului Ilie.
Dacă vom citi istoria acelei regine şi a prorocului Ilie din Vechiul Testanent în "1Împăraţi" începând de la capitolul 17, vom vedea în creştinism, o istorie asemănătoare cu cea descrisă mai sus.
Apocalipsa spune aici că, la fel ca Israel odinioară, şi creştinii au apucat drumul idolatriei, călăuziţi chiar de către biserica ( Izabela) care trebuia să-i ducă la adevărata închinare. Istoria spune că cea mai puternică şi glorioasă biserică din toate timpurile, a fost biserica Romei. Dar paralel cu aceasta a existat adevărata biserică, reprezentată în Apoc. 12: 1 ca o femee învăluită în soare cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezce stele pe cap, în timp ce biserica Romei este ilustrată printr-o femee îmbrăcată în purpură regală călărind o fiară -(Imperiul Roman), fiara a patra, din cartea lui Daniel capitolul doi.-Apoc. capitolul 17.
Adevărata biserică este reprezentată şi prin prorocul Ilie, care în această ilustraţie, reprezintă pe adevăraţii creştini (grâul din pildă) care s-u opus idolatriei din biserica Catolică. În perioadele Pergam, Tiatira şi Sardes de după, cădera Imperiului Roman şi până la marea reformă, aceştia au fost vânaţi de faimoasa Inchiziţie papală şi exterminaţi fără milă prin torturi îngrozitoare şi ardere de vii pe rug.
Spre cinstea lui defunctul Suveran Pontif ş-a cerut scuze în mod public, în numele Bisericii Catolice pentru ororile săvârşite da aceasta în Evul Mediu; dar se pare că Dumnezeu nu ş-a încheeat socotelile cu această biserică. "... i-am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. Iată o arunc bolnavă în pat; şi celor care comit adulter cu ea, le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele ei. Voi lovi cu moartea pe copii ei; şi toate bisericile vor cunoaşte că "Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile; şi voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre..."--Apo. 2:22-23.


















Biserica "Sardes" din perioada "tâmbiţei" a cincea Apocalipsa 3:1-6.

Şi îngerului bisericii din Sardes scrie-i: " Iată ce zice Cel care are şapte duhuri a lui Dumnezeu şi cele şapte stele: " ştiu faptele tale că î-ţi merge numele că trăeşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-m găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, deci cum ai primit şi ai auzit. Păstrează şi pocăeştete!
Dacă nu veghezi voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care cias voi veni asupra ta.
Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu ş-au pătat hainele. Ei vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici....
Aceasta este perioada de dinaintea marii reforme iniţiată de Luther. Este perioada celor mai sângeroase persecuţii în care a căzut ca victimă a intoleranţei religioase Jan Hus (1369-1415) despre care Dicţionarul Enciclopedic spune că a fost: "...reformator Ceh. Magistru şi rector al universităţii din Praga... excomunicat în 1410 condamnat ca eretic de conciliul din Constantza şi ars pe rug."

Dar înainte de aceasta, armatele sfinte ale Papei au trecut prin foc şi sabie comunităţi întregi de creştini din Piemont urmaşi ai lui Petru Valdo, un opozant al doctrinelor papale, din evul mediu timpuriu.

Nici evreii răspândiţi prin Europa, mai ales cei din Spania, n-au scăpat de ascuţişul sabiei papale, prin faptul că ei l-au restegnit pe Cristos; fiind forţaţi să se convertească la creştinism.
Oamenii de ştiinţă ca Giordano Bruno sau Galileo Galilei n-au scăpat nici ei de mâna lungă a inchiziţiei.

Apocalipsa 3: 7-11- Filadelfia în perioada sau"trâmbiţa" a şasea "Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: " Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheea lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce va închide şi nimeni nu va deschide: " ştiu faptele tale: iată că ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni nu o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit cuvântul Meu. Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ciasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.

Eu vin curând. Păstreză ce ai ca nimeni să nu-ţi ia cununa......." ( vom observa că la următoarea şi ultimă biserică, Laodicia, cap 3:20, i se spune: "Eu stau la uşă şi bat" cu alte cuvinte: " M-am întors personal, sunt prezent pe pământ a doua oară") "Pe pământ" nu înseamnă neapăret pe sol; ci nevăzut în atmosfera pământului.

Aceasta este perioada de la 1517-1846, finalul marii mişcări de reformă odată cu înfiiţarea "Alianţei Evanghelice"

Este în acelaş timp perioada renaşterii artei şi ştiinţei după o lungă hibernare din întunecatul ev mediu al ignoranţei şi misticismului religios.

Dar unde este Israel în toate aceste perioade istorice? Ca organizare statală, el nu a existat. "Casa" lui a rămas pustie, exact cum a profeţit Domnul Isus, şi Ierusalimul călcat în picioare de neamuri până când au expirat timpurile neamurilor (1914)--Luca 21:24. El va reapare ca "Smochin înverzit" (Matei 24:30-33) pe scena lumii în a şaptea mie de ani de la Adam sau "Trâmbiţa a şaptea" cum o numeşte Apocalipsa această perioadă. Ca indivizi au ajuns pe toate meridianile şi paralelele globului. Cimitirile lor sunt peste tot pământul. Au ajuns de batjocura lumii, dar totuşi Dumnezeu nu i-a uitat, şi i-a adus înapoi în ţara lor, exact cum a profeţit Moise în Deutoronom 4:30-31; Ieremia 16:14-18; Isaia 40:2 etc.











Anul 1517 este un an cunoscut, dar următorul mai puţin, deşi şi acesta este la fel de important, pentrucă în acest an 1846, a luat fiinţă " Alianţa evanghelică" şi este în legătură cu profeţia din Daniel 8:14, de care nu este loc să ne ocupăm acum.









Biserica Laodicea, este biserica creştină în ansamblu de după reformă, şi mesajul adresat ei se adresează şi creştinilor acestui început de secol xxî. Timpul activităţii ei pe pământ, se suprapune peste evenimentele din timpul de început, a celei de a şaptea perioadă pe care Apocalipsa o numeşte generic: "Trâmbiţa a şaptea." Din punct de vedere politic noi ne situăm în perioada a şaptea de la Ano Domini, dar şi din puct de vedere religios (bisericesc) suntem tot în a şaptea perioadă. "Trâmbiţa a şaptea" care este o perioadă de o mie de ani, este la începutul ei, aceiaşi perioadă cu perioada bisericii din Laodicea. De fapt în aceiaşi situaţie au fost şi celelalte "trâmbiţe" şi "biserici", cu deosebirea că perioada bisericii din Laodicea nu va acoperi decât începutu-l celei de a şaptea "trâmbiţă" sau mie de ani. Cele lalte perioade sau "trâmbiţe" n-au fost de câte o mie de ani, ci istoria de la Domnul încoace până la anul 1874, an de început a celei de şaptea mie de ani de la Adam.

Unii îşi băteau joc auzind despre înviere

"Când au auzit ei despre învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii ziceau: "asupra acestor lucruri te vom asculta altădată" . Faptele Apostolilor: 17:32



Ca şi pe vremea apostolului Pavel, şi astăzi această doctrină a învierii se dovedeşte a fi o probă de credinţă pentru mulţi. Numai puţini o pot accepta.



Învăţătura Bibliei este că Dumnezeu a dat o sentinţă de moarte pentru neascultarea lui Adam şi a Evei în grădina Edenului ( Genesa 3:19), că El a pregătit o răscumpărare prin moartea Domnului Isus ( Ioan 3:16) şi o înviere din moarte în "ziua de pe urmă" -- Ioan 11:24.



Unii creştini sinceri nu pot crede într-o înviere în corp omenesc aici pe pământ, ci numai o înviere în corp spiritual. Alţii cred în înviere dar cred şi că odată cu moartea, o parte din cel decedat, sufletul (care spun ei, nu poate muri) se desparte de trup cu mari suspine şi sălăşlueşte după caz fie în focul veşnic dacă a fost un om neconvertit, fie în rai până la înviere. În acestă opinie numai trupul înviază. Biblia, cuvântul inspirat a lui Dumnezeu abordează această chestiune cu totul diferit. Ea susţine hotărât că omul nu are în posesie un suflet indistructibil ci în ipostaza când omul este viu el însuşi este un suflet viu, iar când omul este mort sufletul care a fost fiinţa vie a murit; sufletul este mort.

Mai multe citate biblice susţin acest adevăr dar pentru cine crede în ispiraţia Bibliei este suficient mărturia a doi martori.

Prima mărturie este în Genesa 2:7 de unde cităm: " Şi Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu".

Acest verset citit cu atenţie, face distincţie între suflare de viaţă sau duh de viaţă (după unele traduceri) , şi suflet. Biblia spune aici că sufletul este rezultatul unirii trupului cu duhul- atenţie! - nu cu sufletul. Avem deci: trup + duh = suflet. Cel puţin aceasta este gândirea aposolului Iacov când scrie în capitolul 2:26: "trupul fără duh ( nu fără suflet) este mort". Sufletul este mort.

O altă scriptură spune: "Sufletul care păcătuieşte acela va muri"--Ezekiel 18:4

Primul suflet ( Adam) care a păcătuit a murit ca un păcătos, şi nu a fost trimis în iad ci: " ...In sudoarea feţei tale să-ţi mânânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce...".--Genesa 3.19-

Totuşi Scriptura spune că atunci când omul moare, ceva din el se întoarce la Dumnezeu.

Inţeleptul Solomon spunea:..."şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost, şi duhul se întoarce la Dumnezeu care L-a dat..."--Eclesiastul 12:7.

Dar poate va întrba cineva: " bine dar ce este duhul?" S-ar putea răspunde cu o altă întrebare: " ce este curentul electric, ce sunt undele electromagnetice, razele "X". Ce este radioactivitatea? etc. Toate acestea pot fi definite prin cuvântul arhaic--duh. O putere invizibilă iar în cazul omului duhul este un principiu energizant care vine de la Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu când omul moare, l-a fel cum se întoarce curentul la furnizor când stingem becul sau televizorul. Acest principiu această energie nu are minte nu are ochi urechi etc, este doar o energie furnizată de Dumnezeu, în diferitele forme de viaţă vegetală sau animală.

Dacă se crede că fiinţa după moarte merge într-un loc bun, pentru cei buni, şi într-un loc rău pentru cei răi, atunci n-ar mai exista înviere. Numai dacă morţii sunt morţi şi " nu ştiu nimic"- Eclesiastul 9:5,-10, numai atunci se pot împlini versetele cântate de către creştini: "Cristos a înviat din morţi, cu moarte pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"

Nici o altă religie în afară de religia Bibliei, nu învaţă despre o înviere a morţilor. Toate celelalte religii învaţă că moartea este numai o aparenţă înşelătoare--că atunci când oamenii mor, de fapt ei devin mai vii ca înainte de a muri. Acestă idee a nemuririi sufletului este o doctrină importată de creştini de la popoarele necreştine. Ea dezonorează numele sfânt a lui Dumnezeu, şi aduce hulă asupra caracterului Său, pentru că este legată de o altă doctrină falsă, aceea că Domnezeu are o plăcere sadică să-i tortureze veşnic pe păcătoşi în flăcările iadului după cum este ilustrat şi în "Infernul" lui Dante Aligheri. Atentatele sinucigaşe n-ar exista dacă cel care le declanşază n-ar crede că moartea s-a în timpul exploziei este poarta de intrare în viaţa veşnică.



Numai Biblia învaţă că o viaţă viitoare depinde de învierea din morţi. Numai Biblia învaţă că Răscumpărătorul trebuie să vină iarăşi-- nu să sufere din nou ci ca prinţ al păcii, ca eliberator, ca Domn al viţii şi al slavei în corp spiritual, şi pe plan spiritual, ca să stabilească printre oameni mult promisa domnie a dreptăţii pentru care ne rugăm: " Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ"

Vă oferim gratuit cartea: "PLANUL DIVIN AL VEACURILOR"--o adevărată cheie pentru înţelegerea Bibliei. scrieţi la adresa: Studenţii Bibliei Cluj -Napoca 400860 Of. poştal 12 C.P.849

Exod 25:10-22---Evrei 9:4-5

Cum, unde şi cu cine, va începe împărăţia lui Dumnezeu?

Domnul nostru Iisus ne-a învăţat să ne rugăm: " Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ". Majoritatea creştinilor cred că împărăţia este numai în cer. Dar aceste cuvinte ale rugăciunii spun că va veni un timp când voia Lui se va face şi pe pământ, aşa cum se face în cer.
Cum se va face voia Lui pe pământ dacă, aşa cum cred unii va veni "sfârşitul" lumii şi va distruge orice urmă de existenţă umană?
În Matei 24 Domnul Isus răspunde la întrebarea ucenicilor: " care va fi semnul venirii ( Parousei-prezenţei ) Tale şi al "sfârşitului veacului"?-versetul 3. Apoi în versetul 21 spune că:..."atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a mai fost....şi nici nu va mai fi", dar că zilele acelea de necaz mare vor fi scurtate, tocmai pentru a nu fi nimicit tot ce este viu.
Dumnezeu (prin Cristos) va pune capăt necazului, spunând:..." opriţi-vă şi să ştiţi că eu ( Cristos) stăpânesc peste neamuri" (Ps. 46:10).
Comform profeţiei din Ieremia (30:7), timpul când Dumnezeu va spune :"opriţi-vă", va fi la finalul necazului. Ultima parte a necazului va fi în Israel.
Acest necaz a lui Israel este numit în acelaş verset:.."necazul lui Iacov", din care Israelul va fi salvat miraculos, fiindcă în situaţia lui extremă va cere ajutor divin (Zaharia 12:10).
În Ezekiel 38 atacatorii, sunt numiţi oastea lui Gog. Aceştia vor merge să atace Israelul cu gând ca să-l şteargă de pe harta lumii ca stat, (cest plan există deja). Dar ei îşi vor găsi sfârşitul în Israel, autodistrugându-se (Ezekiel 38:21).
Curând după vestea eliberării uimitoare a lui Israel de vrăşmaşi, va veni vestea învierii din morţi, a renumiţilor lor "părinţi", Avraam, Isac, Iacov şi toţi profeţii, apoi a acceptării generale a lui Cristos de către israeliţi, când îşi vor întoarce privirile spre Cel pe care L-au străpuns, cum zice profetul ( Zah. 12:10).
Aceşti "părinţi" vor fi făcuţi "domni în toată ţara" (Ps. 45:16).
Prin ei, Dumnezeu va încheea un nou legământ cu Israel ( Ieremia 31:31-34), care va marca începutul împărăţiei de o mie de ani (Apoc. 20:4,6).
Această Împărăţie ( "toiag de fier"--domnie a dreptăţii absolute Ps.2:9) se va extinde din Israel peste tot Pământul, potrivit făgăduinţei iniţiale făcută de Dumnezeu lui Avraam şi întărită apoi faţă de Isac şi Iacov:..."Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi sămânţa ta..."--Geneza 28:14.
În legătură cu cele prezentate aici, vă oferim (acum gratuit!) cartea BATĂLIA ARMAGHEDONULUI.
Un capitol din această carte, analizează marea profeţie a Domnului nostru Isus Cristos, din Matei 24.
Scrieţi la: Studenţii bibliei op 12 CP 849, Cluj-Napoca 400860

Ierusalimul," un potir de ameţire şi o piatră grea"

Iată voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele din jur...şi o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica vor fi răniţi..-Zaharia 12:2,3

Declaraţiile unor conducători ai statelor islamice în dorinţa de a vedea Israelul şters de pe harta lumii, gândim că au legătură cu statutul Ierusalimului. Biblia însă este plină de mărturii, că Dumnezeu pe evrei "îi va aduce înapoi","şi îi va planta în ţara lor şi nu vor mai fi smulşi" (Amos 9:14,15) şi Israelul va fi pentru totdeauna locuit şi Ierusalimul din generaţie în generaţie" (Ioel3:20).

Ierusalimul a fost şi va fi capitala Israelului. Dacă Isaraelul ar fi şters de pe harta lumii, ar însemna că toate aceste mărturii biblice, nu s-ar împlini şi că Biblia nu are valoare. Această dorinţă de a avea Ierusalimul în posesie, sigur este un potir de ameţire, care-i va face pe unii să aibă pretenţii, fără suport istoric şi biblic. Ierusalimul este şi o piatră grea care-i va răni pe cei ce o vor ridica, adică cei care se vor împovăra cu decizii nedrepte, în defavoarea Israelului şi într-un fel sau altul vor avea de suferit. Pe de altă parte există făgăduinţa că cei care vor sprijini lucrarea lui Dumnezeu în legătură cu Israelul, vor fi binecuvântaţi--(vezi Geneza 12:2,3 ; Numeri 24:8,9), adică Dumnezeu apreciază pe acei conducători de state care au luat şi care iau poziţie împotriva declaraţiilor de ură şi distrugere a statului Israel.

Domnul nostru Isus a spus:"...Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini timpurile neamurilor" (Luca 21:24). Profeţia Domnului nostru s-a împlinit, căci Ierusalimul nu mai este călcat în picioare de neamuri, mai mult există promisiunea că: " Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al DOMNULUI; toate popoarele se vor strânge la Ierusalim pentru numele DOMNULUI, şi nu vor mai urma înclinarea încăpăţânată, a inimii lor rele"(Ieremia 3:17). Aceasta se va împlini în timpul domniei mesianice, când Satan va fi legat pentru o mie de ani, ca să nu mai înşele neamurile--Apocalipsa 20:2-3

Despre Israel profetul Isaia spune: "In ziua aceea Israel va fi al treilea, cu Egiptul şi cu Asiria (Siria,Irak şi Iran), o binecuvântare în mijlocul pământului. Căci DOMNUL oştirilor, îi va binecuvânta zicând: "Binecuvântat să fie Egiptul poporul Meu, şi Asiria lucrarea mâinilor Mele şi Israel moştenirea Mea!"--Isaia 19:24-25. Din această profeţie înţelegem că Israel va fi binecuvântat, la fel şi celelalte popoare.

Apoi, Domnul nostru vorbind despre Israel le-a spus ucenicilor: "Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc voi singuri cunoaşteţi văzându-i că de acum vara este aproape. Tot aşa când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape" (Luca 21:29-30).

Ştim că în Biblie smochinul reprezintă pe Israel, din descrierea pe care o face profetul Ieremia în profeţia sa, capitolul 24. Infiinţarea statului modern Israel este un semn că împărăţia este chiar foarte aproape.

Mai multe despre Israel şi profeţiile care vorbesc despre viitorul lui, în broşura "Procesul de pace israeliano-arab, şi profeţia biblică", pe care v-o oferim GRATUIT. Scrieţi la adresa: Studenţii Bibliei, CP 849-OP12---400860 Cluj Napoca.

Dece a venit atunci?

De ce a venit Domnul Isus atunci când nu erau trenuri, avioane, maşini şi când nici bicicleta nu era inventată, pentru ca sfintele Sale picioare să nu se obosească mergând pe jos prin praful şi căldura Palestinei; şi însetat să ceară apă femeii din Samara la fântâna lui Iacob? De ce nu a comandat o lectică care este un pat purtat pe umeri de doi sau patru oameni; sau un Papa mobil cu care călătoreşte Papa de la Roma? Veţi zice: Nu era pe vremea aceea inventat motorul cu ardere internă. Dar Domnul nu putea inventa unul? Nu putea inventa motorul cu aburi măcar, ca să-l pună într-o locomotivă de care sa lege un şir de vagoane ca să circule cu el cum circulă misionarii creştini de astăzi? Veţi zice: Nu putea. Pentru ca nu era inginer, n-a absolvit vreo facultate, una mică măcar, nu ca cea de la Oxford, Sorbona sau Harvard. Nu putea nimeni inventa becuri electrice, telefoane, radiouri, televizoare, computere, avioane, rachete şi sateliţi într-o lume când calul şi măgarul, catârul şi cămila erau singurele mijloace rapide de deplasare.

Am pus aceste întrebări pentru că am observat în emisiunile TV, mai ales când se difuzează vreun documentar despre Domnul Isus, că înţelepţii creştinătăţii vorbesc, ce-i drept, despre un Isus bun şi blând, dar in acelaşi timp despre un Isus ignorant, care probabil nu cunoştea nici tabla înmulţirii inventată de Pitagora. Un Isus care nici nu auzise de ecuaţiile algebrice sau calculele integrale şi diferenţiale ale matematicii avansate. După părerea lor Domnul Isus nu cunoştea şi nici nu auzise de tabelul periodic al elementelor inventat de Mendeleev; nu cunoştea legea compensării lichidelor descoperită de Arhimede; nu cunoştea legea gravitaţiei descoperită de Newton; nu cunoştea legile chimiei, ale fizicii, ale astronomiei. Nu auzise de teoria relativităţii a lui Einstein şi multe alte descoperiri care sunt pilonii ştiinţei şi tehnicii de astăzi, şi fără de care înaltele culmi ale civilizaţiei nu ar exista. În acelaşi timp se vorbeşte cu stimă şi respect (meritat de altfel) despre cei care au descoperit aceste legi. în timp ce despre Cel care a inventat, despre Cel care a elaborat aceste legi nu se vorbeşte deloc. Ca şi cum tot meritul este al omului, iar în dezvoltarea civilizaţiei de astăzi, Dumnezeu Tatăl şi fiul Său, Domnul Isus Cristos nu au avut nici un cuvânt de spus, decât să privească cu admiraţie marea înţelepciune omenească.

Dar cum sa aibă cineva consideraţie pentru aceasta, când respinge informaţia Biblică, informaţia divină despre istoria omenirii, care nu depăşeşte decât cu un secol şi ceva vârsta de 6000 de ani, în timp ce pentru savanţii de astăzi un milion de ani li se pare puţin. Aceşti savanţi care îl desconsideră pe Domnul Isus, probabil n-au citit demult sau niciodată cuvintele Psalmului 119:90-91 care spun despre Dumnezeu următoarele: ..."Tu ai întemeiat Pământul şi el rămâne tare. După legile Tale stă în picioare totul astăzi..." Iar in Psalmul 148:1-6:”...Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor. Lăudaţi-l in locurile cele înalte. Lăudaţi-l toţi îngerii Lui. Lăudaţi-l toate oştirile Lui: Lăudaţi-l soare şi lună. Lăudaţi-l toate stelele luminoase. Lăudaţi-l cerurile cerurilor şi voi ape care sunteţi mai pe sus de ceruri. Să laude numele Domnului, căci a poruncit şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci, le-a dat legi şi nu le va călca...” (Eclesiastul 1:7)... “Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo...”; iată o altă definiţie a ceea ce ştim de la şcoală că se numeşte circuitul apei în natură. Dacă oamenii au descoperit legile materiei, întrebarea se impune de la sine: Cine a elaborat aceste legi? Răspunsul l-am găsit: Creatorul Universului.

Cine a fost meşterul lui Dumnezeu la toată opera de creare? În cartea lui Iov, în capitolul 38 Atotputernicul îl întreabă pe Iov: “...unde erai tu când am întemeiat Pământul? Spune dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât masurile (dimensiunile, greutatea, etc.), ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat (circumferinţa) peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? (legile universului) Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului; atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie? Cine a închis marea cu porţi când s-a aruncat din pântecele mamei ei? Când i-am făcut haina din nori si scutecele din întuneric? Când i-am pus zăvoare şi porţi, când i-am zis: " până aici să vii, sa nu treci mai departe, aici să ţi se oprească mândria valurilor tale.” Am citat versetele de la 1 la 10. Această întrebare nu este pusă acolo numai pentru Iov, ci şi pentru noi fiecare; dar mai ales pentru aceia care pretind că ei ştiu în ce împrejurări a apărut Pământul şi ce forţe au fost puse in mişcare, atunci când a apărut acesta în acest sistem solar.

Dacă Galilei ar fi ştiut căci Biblia susţine teoria sa cum că Pământul este rotund şi dacă ar fi avut-o în mână, (dar nu putea să o aibă pentru că Biblia era o carte interzisă la acea vreme) în timp ce a fost judecat de către tribunalul papal, ar fi arătat următoarele dovezi biblice onoratei instanţe, că Pământul se învârteşte, este rotund, nu cum se credea pe vremea aceea la Roma, ca Soarele se învârteşte în jurul pământului. Citat din cartea prorocului Isaia, capitolul 40:22: "...Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea Pământului. El (Dumnezeu) şede deasupra cercului Pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui..." Tot în acest capitol, la versetul 12 există o afirmaţie la fel de ştiinţifică ca cea de mai înainte: ...”cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură”?

Ne întoarcem din nou în cartea lui Iov, ca să găsim un răspuns la întrebarea din capitolul 38. “... pe ce sunt sprijinite temeliile pământului?...”Iată ce găsim în capitolul 26:7: ...” El (Dumnezeu) întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură Pământul pe nimic...” Iov n-a fost de faţă când Dumnezeu a creat pământul şi nici înţelepţii de astăzi care fac din ipotezele lor dogme false numite ştiinţă ; dar cineva totuşi a fost de faţă. Să ascultam un martor ocular. Deschidem cartea Proverbelor la capitolul 8:17-31. Să ascultam ce spune martorul: "Când a întocmit Domnul cerurile Eu eram de faţă, şi când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus, când au izbucnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus hotar marii ca apele sa nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile Pământului, Eu eram meşterul lui la lucru, lângă El şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neâncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul Pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. - ( DEX- "rotocol"= a da ocol la ceva rotund) Din citatul de dinainte reiese că acest martor era de faţă când Dumnezeu a pus bazele planetei, ba mai mult acel martor ocular a fost chiar meşterul care a creat totul după proiectul marelui Arhitect. Cine era acel meşter? Pentru a găsi un răspuns mergem în Noul Testament şi deschidem cartea la Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele de la 1 la 3. Citim:..."La început era cuvântul şi cuvântul era cu Dumnezeu şi cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El; ...”pentruca prin El au fost făcute toate celelalte lucruri, din ceruri şi de pe pământ cele văzute şi cele ne văzute, fie tronuri, fie domnii, fie guvernări, fie autorităţi, toate au fost create prin El şi pentru El. De asemenea El este înainte de toate celelalte lucruri, iar toate celelalte lucruri, au fost aduse la existenta prin El..." Coloseni 1;16. Deci cine era de faţă când Dumnezeu a întemeiat pământul? De faţă era Domnul Isus. In cartea proverbelor capitolul opt, El era acea înţelepciune a lui Dumnezeu. Vorbind despre Domnul Isus, Apostolul inspirat spune: ..."ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Cristos în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Coloseni 2:2-3.


Toate universităţile de pe Pământ atât cele din trecut cât şi din prezent n-au putut şi nu vor putea acumula vreodată toată înţelepciunea lui Isus. Domnul Isus este cel mai înţelept, după Tatăl din cer atât în ştiinţa morală cât şi în ceea ce priveşte ştiinţa despre materie. Descoperirile ştiinţifice se datorează însăşi prezenţei celei de-a doua oară a Domnului Isus. Da. Acesta este adevărul. Domnul Isus este prezent a doua oară, dar "nu în vederea păcatului” ( Evrei 9:28) nu asemănător omului păcătos. El este acela care L-a orbit cu strălucirea Sa, pe Saul din Tars în drumul său spre Damasc. Semnele prezenţei Sale sunt pretutindeni în jurul nostru. Un semn este, Smochinul înverzit - adică poporul Israel re întors în ţara sa. Matei 24:32-33. Un alt semn este înmulţirea cunoştinţei care produce necaz şi strâmtorare. Toate acestea sunt sintetizate în prorocia din Daniel, capitolul 12, versetele de la 1-4. Să ascultam ce-i spune lui Daniel îngerul Gabriel: ...”Căci în timpul acela (adică astăzi) se va scula Mihail, Patronul cel mare care stă pentru fii poporului Tău şi deşi va fi un timp de strâmtorare cum nu a fost niciodată de când a existat popor până la timpul acela. Totuşi în timpul acela va scăpa poporul tău, tot ceea ce se va afla scris în carte. Da, mulţi din cei ce dormeau ca în ţărâna pământului, se vor scula: unii spre nemurire, iar alţii pentru ocară şi ruşine eternă. Şi înţelepţii vor străluci ca strălucirea bolţii cereşti şi cei care au întors pe mulţi la dreptate, ca stelele în etern şi perpetuu. Şi tu Daniele tăinuieşte cuvintele şi sigilează cartea până la timpul sfârşitul. Atunci mulţi vor cutreiera şi cunoştinţa se va înmulţi...”( Niţulescu)

Aici avem asociată prezenţa lui Cristos care în profeţie poartă numele Mihail (adică asemenea lui Dumnezeu) cu cunoştinţa crescută, cu circulaţia rapidă a oamenilor, în perioada sfârşitului, care este perioada unei mari strâmtorări începuta în anul 1914. Acestea toate împreună cu altele la un loc, reprezintă un lanţ de dovezi că Domnul Isus este întors a doua oară, în timp ce pe pământ oamenii nu vor ştii o perioadă că El este prezent. Iată ce declară Domnul Isus in Evanghelia după Luca, capitolul 17:26:28 : "...şi după cum a fost în zilele lui Noe, astfel va fi şi în zilele Fiului Omului.” (la a doua Sa prezenţă) Asemenea după cum au fost în zilele lui Lot. Observam după declaraţia Domnului că un oarecare timp, lumea nu va ştii că Domnul a venit ca un hoţ. Nici cei puţini care ştiu, nu pe baza vederii naturale, ci pe baza înţelegerii profeţiilor vor avea dovada sau semnul prezenţei a doua a Domnului nostru Isus Cristos. Apostolul Petru ne îndeamnă să urmărim profeţiile ca sa înţelegem desfăşurarea lucrărilor lui Dumnezeu. 2 Petru 1:19

De ce înmulţirea cunoştinţei în toate domeniile în lume produce necaz şi strâmtorare? Răspunsul este acesta: Dumnezeu are în planul Său o nouă ordine mondială bazată pe fundamentul dreptăţii. Pentru creştini aceasta nu este un lucru nou; ei se roagă mereu ...."să vină Împărăţia Ta, să se facă voia Ta precum în Cer aşa şi pe pământ..." Conducătorii actuali ai lumii ( mai ales ai lumii creştine) vor şi ei să facă această globalizare, această unire a întregii omeniri sub o singură conducere. Până aici nimic rău în asta. Dar motivul pentru care ei vor sa o facă aceasta globalizare nu este un motiv bazat pe justiţie, deşi aparent pare a fi ceva bun pentru toată lumea. Este o pace mondială fără dispariţia inegalităţii dintre bogaţi şi săraci. Comunismul şi-a propus să facă acesta, dar curând a uitat de idealul pentru care a luptat pe baricadele revoluţiei, şi pană la căderea lui n-a încetat să se laude că în ţările unde el guverna nu a existat exploatarea omului de către om. Dar după 70 de ani, de comunism în Europa (vezi profeţia lui Isaia 23:15-18) s-a dovedit că aceasta a fost doar o utopie.

Această nouă ordine pe care Dumnezeu a plănuit-o îi vedem deja ţăruşul construirii ei înfipt prin evenimentele secolului 20. Evenimente care au dus şi vor duce la erodarea, la măcinarea, până la dispariţie a acestor guverne. (Daniel 2:35). După cum comunismul s-a prăbuşit printr-o implozie, nu explozie, s-a prăbuşit lovit dinlăuntrul sistemului său, de nemulţumirea şi revolta poporului înşelat şi nu distrus de rachetele nucleare ale Pactului Nord Atlantic, tot aşa se va prăbuşi din interior printr-o revoluţie universală numită în Scripturi ARMAGHEDON –Apocalipsa- 16.18-, şi cea mai rămas după căderea comunismului.

Această nouă ordine pe Pământ pe care a planificat-o Dumnezeu va reuşi şi toţi care vor iubi dreptatea vor fi mulţumiţi. Aceasta este acea ordine, după care s-au rugat creştinii de 20 de secole, împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ. Dacă am ştii cât este de aproape!. Oamenii astăzi sunt mai înţelepţi datorită Sfintelor Scripturi. In timpul domniei papale Biblia a fost o carte interzisă pentru popor. După anul 1800 când a încetat domnia papală peste regatele Europei, în Europa si America, au apărut societăţi de Biblii, pe care Papa le-a numit “cuiburi de vipere” şi acestea au răspândit Biblia în scurt timp în toate limbile pământului. Asupra a milioane de oameni care au adoptat-o ca fiind cartea lui Dumnezeu, Biblia a exercitat direct sau indirect o influenţă de iluminare spirituală. Misticismul şi superstiţia au început să cedeze, oamenii descătuşându-se de cătuşele ignoranţei au început sa creeze o societate mai liberă. Libertatea a făcut pe oameni mai creativi din punct de vedere spiritual şi material iar civilizaţia a crescut. Dar vai!!! Un alt nor a început să se ridice de la orizont peste societatea umană civilizată. Oamenii, mai ales cei din clasele de jos ale societăţii după o lungă perioadă de sclavie, au primit cu bucurie masajul biblic care spune printre altele că toţi oamenii indiferent de statutul lor social sau de rasă, sunt consideraţi de Dumnezeu ca fiind egali în faţa Sa; dar dreptatea propovăduită de această carte este un principiu din ce în ce mai greu de aplicat si în zilele noastre, tocmai unei libertăţi prost înţelese, şi aşa societatea devine din ce în ce mai agitată, iar pământul un loc plin de violenţă aidoma ca pe vremea lui Noe şi corupt ca-n timpul lui Lot. În final această scară de valori se va prăbuşi din interior la fel ca şi clădirea peste Samson şi Filisteni. În această înfruntare finală dintre săraci (reprezentaţi prin Samson şi bogaţi reprezentaţi prin Filisteni), înfruntare numită în Apocalipsa 16:18 cel mai mare "cutremur," cea mai mare revoluţie şi care mai este numita şi Armaghedon, nu vor fi învingători nici una din aceste două clase. (vezi tabloul cu Samson şi Filistenii). Un învingător va fi totuşi dar nu din cele două tabere. Să vedem cine va fi acesta: ..."De aceea cei mici vor fi scoborâţi si cei mari vor fi smeriţi; nu-i vei ierta. Intră în stânci (tratate militare) şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui. Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită. Numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.” Isaia 2:9-21. Face parte din Planul lui Dumnezeu ca civilizaţia de astăzi bazată mai puţin pe dreptate şi mai mult pe egoism să se prăbuşească prin autodistrugere, tocmai egoismului sălbatic care cuprinde atât pe săraci, cât şi pe bogaţi; ..."Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta..."--Ieremia 2:19. Şi într-o furie oarbă având ca experenţă cele două mari revoluţii care au zguduit Europa în trecut, (cea franceză şi cea rusă) instituţiile statului vor cădea sub loviturile revoluţionarilor în anarhie.

Psalmul 46:8-10 ne informează că Domnul va opri acel măcel..."Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut pe pământ. El a pus capăt războaielor până la capătul pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. "opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc peste pământ...."

Pe ruinele acestei lumi rele, Domnul Isus va instaura o nouă ordine mondială... Supravieţuitorii vechii lumi vor fi umiliţi şi speriaţi cum zice profetul. ...”Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei. Atunci ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi in ţara lui...” Isaia 13:11-14.

Ne aducem aminte de profeţia lui Daniel unde în capitolul 2:35 spune că bucăţile dislocate din chip s-au sfărâmat împreună (prin războaie şi revoluţii ) până au devenit ca pleava din arie vara; le-a luat vântul (anarhia) şi nici urmă nu s-au mai găsit).

Profetul Ţefania spune ca după “foc” după autopedeapsă, Dumnezeu va da popoarelor buze curate.--Ţefania 3:8-9. In Apocalipsa 19:20-21, spune ca aceştia vor fi “străpunşi” de sabia celui care şade călare pe un cal alb, adică de sabia cuvântului lui Cristos. Aceasta vrea să zică că sabia cuvântului moaie inimile păcătoşilor ca să poată primi mântuirea lui Dumnezeu, în timp ce sistemele răului “fiara “ şi “prorocul” mincinos vor fi aruncate în focul nimicirii veşnice, în moartea a doua.


De ce a venit Domnul atunci ca să se nască într-un grajd, şi nu într-un palat când Iosif şi Maria de abia au găsit un locuşor unde să doarmă?. Pentru ca să fim întăriţi in credinţă. Ori câte piedici va mai pune satana, carul lui Iehova nu poate fi oprit; să ne dovedească că lucrările lui Dumnezeu, deşi uneori se pare că nu vor reuşi ele totuşi reuşesc. El a venit nici mai devreme nici mai târziu. "La împlinirea vremii Dumnezeu a trimis pe fiul Său.” Galateni 4:4.9.

Trecuseră patru mii de ani, de când Adam a atras moartea asupra lumii şi deşi răscumpărarea lui era prevăzută după cum zice Petru că, Mielul a fost prevăzut pentru înjunghiere înainte de întemeierea lumii. (1 Petru1:19-20) Până n-a apărut Avraam cu care Dumnezeu a încheiat un legământ, din care urma sa beneficieze toată lumea, până când urmaşii lui Avraam, nu au încheiat şi ei un legământ cu Dumnezeu la Muntele Sinai şi până acel legământ n-a produs o cantitate minimă de "grâu", Domnul n-a venit să "secere' - Isus a spus la fântâna din Samaria: "...Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum gata pentru seceriş” - Ioan 4:35. Evident Domnul nu vorbea de grâu, ci de oameni gata să primească mesajul Evangheliei. Domnul a venit atunci când a trebuit să fie separat, grâul de pleavă. (Matei 3:12) şi a venit a doua oară tocmai când "neghina" şi a"grâul" au fost coapte pentru a începe secerişul evanghelic (Apoc. 14:14.); spre deosebire de celalalt, care a fost secerişul iudaic. Domnul Isus când a venit atunci s-a putut acomoda la condiţiile de viaţă ale unei epoci, fără tehnică, lipsită de comodităţile timpului de astăzi si deşi cunoştea fără să fi făcut studii superioare, toate secretele legilor materiei, n-a profitat de cunoştinţele Sale superioare pentru a pune pe picioare o industrie şi mai performantă decât cea de astăzi. A lăsat "apa sa curgă la vale", a lăsat lumea să-şi urmeze cursul neîncercând să răstoarne tronul Romei adică a respectat, „…timpurile neamurilor…”- (vezi Luca 21:24)- spunându-i lui Pilat să fie liniştit, pentru că nu avea de gând atunci să răstoarne tronuri. De acest lucru avea să se ocupe când va sta pe scaunul de domnie al măririi Sale. Matei 19:28. Noi am putea să renunţăm la confort şi să urmăm pe Domnul în sărăcie şi lipsuri, la fel ca şi Isus, care nu avea unde să-şi plece capul?
N-a profitat de puterile Sale să producă mâncare pentru Sine când era flămând, nici să facă din pietrii pâini cum i-a sugerat Satan, dar a profitat de puterile Sale pentru a aduce alinare poporului apăsat de suferinţă, vindecându-le bolile, hrănindu-i cu câteva pâini şi câţiva peşti, mii de oameni şi chiar înviindu-le morţii. Deşi avea o înţelepciune mai mare ca filosofii lumii antice cum era Platon, Socrate şi Aristotel, nu a rostit Evanghelia într-un limbaj academic, ci în limba poporului de jos, pentru ca să fie înţeleasă de toate clasele societăţii. Ce simplitate, ce măreţie în umilinţă, a manifestat Domnul Isus! "Învăţaţi de la Mine" ne îndeamnă şi astăzi. Trebuie să ştim că schimbarea Sa de natură la înviere nu i-a schimbat personalitatea. Deşi este în putere astăzi şi glorie mare, este acelaşi Isus iubitor şi blând şi că are milă de această lume nebună de astăzi. N-a venit a doua oară ca s-o distrugă, ci să-i ia din mâna jucăriile periculoase care-i produce suferinţă; să-l lege pe cel rău ca să nu mai înşele. Apoc. 20:3- Să răsară ca un Soare vindecător cum zice profetul Maleahi, capitolul 4:2.
Deci Domnul Isus nu s-a întors cu mâna goală, ci tot ce s-a construit , frumos şi benefic pentru omenire, este adus de Domnul Isus care a influenţat mintea umană, lăsând să fie descoperite legile materiei, iar oamenii operând pe seama acestor legi să producă adevărate miracole tehnice. A adus şi a permis descoperirea de medicamente şi tehnici de operare prelungind media de viaţă, astfel încât populaţia globului, care la sfârşitul secolului 19 era mai mică de 2 miliarde, să numere astăzi peste 6 miliarde. Oamenii se înşeală dacă cred că numai datorită mişcărilor sindicale şi grevelor s-a redus timpul de lucru la 8 ore, s-au acordat concedii de odihnă, concedii medicale sau acordarea de pensii la bătrâneţe. Nemulţumirea care exista în societate nu se datorează lipsei de bogăţie, lipsei de bunuri sau de hrană, ci lipsei de echitate. Legile popoarelor creştine, şi nu numai, sunt legi inspirate din cele 10 porunci; dar cine le respectă?; se jură cu mâna pe Biblie, în parlament, în justiţie şi în acelaşi timp se minte. Aceasta astăzi, spre deosebire de trecut, nu poate fi trecut cu vederea chiar şi de cei mai inculţi oameni. Bogaţii adesea se comportă cum zice Apostolul Iacov, în capitolul 5: ...”Ascultaţi acum bogaţilor. Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră. Ca focul are să vă mănânce carnea.V-aţi strâns comori în zilele din urmă. Iată plata secerătorilor care v-au secerat campiile şi pe care le-aţi oprit-o pe nedrept, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe Pământ în plăceri şi desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel...” Lumea va cădea în groapa pe care şi-a săpat-o. Dar Isus Nazarineanul va scoate ordinea din haos.
Dumnezeu îl întreabă din nou pe Iov: "...De când eşti ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor; ca să apuce capetele Pământului şi să scuture pe cei răi de pe el. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate, în haina lor adevărată. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor şi braţul care se ridică să fie zdrobit?”
Noi răspundem în locul lui Iov, cu cuvintele lui Elihu, unul din cei 4 oameni care au venit la el. “...Acum fireşte nu putem vedea lumina soarelui ca străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt si-l va curăţa; de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu”. (Iov 37:21-22)

Protectia lui Iehova

MOISE

"Voi merge Eu insumi cu tine, si Iti voi da odihna.” – Exod 33:14.

Copiii lui Israel au iesit din Egipt; au trecut Marea Rosie si au venit la Muntele Sinai. Moise s-a urcat pe Munte, a primit tablele Legii, a coborat si a gasit natiunea in idolatrie, inchinandu-se vitelului de aur pe care si-l facusera. in timp ce Moise era inca pe Munte, Domnul I-a spus ca Israel se intorsese deja de la adevaratul Dumnezeu la idoli, si ca ii ofereau drept sacrificiu unui vitel turnat ca dumnezeului care ii scosese din tara Egiptului; si l-a instruit pe Moise sa coboare la popor. Mania lui Dumnezeu era aprinsa impotriva lor si Ii propuse lui Moise ca sa-i mistuie si sa faca din el o natiune mare. Dar Moise l-a implorat pe Domnul pentru Israel si Domnul a fost rugat de el si a crutat natiunea de la anihilare promitand ca inca va fi conducatorul lor.

Apoi Moise a coborat de pe Munte. s-a dat seama ca Israel pacatuise cumplit,

si mania Sa s-a aprins impotriva lui. A aruncat tablele legii, care ii erau in mana, le-a aruncat, cand l-a vazut si l-a auzit dansand, sarbatorind si strigand in jurul idolului pe care si-l instalasera. Aici era o natiune eliberata de Dumnezeu din sclavia Egiptului. Marea Rosie se deschise pentru ei prin puterea lui Iehova. Ei primisera numeroase binecuvantari de-a lungul caii lor, dovezi remarcabile ale indrumarii divine. Totusi, in ciuda acestui fapt, aici era razvratire si idolatrie! Ce se putea astepta de la un popor care aprecia atat de putin pe Dumnezeu, incat repede s-au intors de la El? Chiar fratele lui Moise, Aaron, condus gresit de insistenta poporului , a simtit necesar sa coopereze cu ei in fabricarea vietului de aur.

Apoi Moise "a luat vitelul pe care il facusera ei, l-a ars in foc; l-a prefacut in cenusa, a presarat cenusa pe suprafata apei,si a dat-o copiilor lui Israel s-o bea" (Exod 32:20). El l-a condamnat pe Aaron, si apoi au stat in poarta taberei spunand intregului popor: “Cine este de partea lui Iehova? Sa vina la mine! si toti fiii lui levi s-au adunat in jurul lui. si le-a spus: "Asa spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare om sa-

si ia sabia si sa intre si sa iasa pe porti de-a lungul taberei si fiecare sa-si ucida fratele, fiecare om pe tovarasul sau si fiecare om pe vecinul sau. si copiii lui levi au facut dupa cuvantul lui Moise; si au cazut acolo in acea zi, din popor aproape trei mii de oameni.” – Exod 32:26-28

Strigatul lui Moise si raspunsul sau

in ziua urmatoare. Moise i-a explicat poporului cat de mare era pacatul de care se facusera vinovati si le-a spus sa mearga la Domnul in rugaciune, daca cumva s-ar putea sa se faca ispasire pentru pacatul lor. Apoi a mers la Domnul intr-o cerere profunda, pledand faptul ca daca Dumnezeu nu va ierta pe poporul Sau, atunci sa stearga Dumnezeu numele lui Moise din cartea vietii. Dar Dumnezeu a raspuns: “Oricine a pacatuit impotriva Mea, il voi sterge din cartea vietii.” El a promis sa trimita ingerul Sau inaintea lui Moise, dar l-a asigurat ca inca nu va lucra cu Israel datorita nedreptatii lui. El L-a instruit pe Moise sa le spuna despre incapatanarea lor si sa le ordone in numele Lui sa-si scoata podoabele, pentru ca sa stie ce se va intampla cu ei.

Poporul s-a supus lui Dumnezeu. Si-au scos podoabele, s-au umilit si s-au inchinat Domnului. Moise, cu inima grea, a simtit ca daca Dumnezeu ii va da in mod special intelepciune si har special pentru marea sarcina de a conduce un popor atat de pervers la o mostenire pe care Domnul le-o promisese daca iL vor servi , el va fi complet insuficient pentru promisiune. Astfel ca din nou au apelat la Dumnezeu in rugaciune sincera. El i-a spus despre ingrijorarea lui si dorinta sa sincera pentru ajutorul Sau si prezenta Sa cu el pe tot drumul, zicand: Aceasta este o lucrare prea grea pentru mine!

Apoi Domnul l-a asigurat pe Moise ca va merge cu el, ca va fi in prezenta lui de-a lungul intregii calatorii spre tara Promisa; caci a gasit har in ochii Sai. El a spus, “Prezenta Mea va fi cu tine, si iti voi da odihna.” Atunci Moise l-a rugat pe Domnul, “Arata-mi gloria Ta!” Aici Dumnezeu l-a pus pe Moise intr-o despicatura de stanca si l-a acoperit cu mana Sa in timp ce trecea si l-a lasat pe Moise sa vada gloria sa in spate, spunand, “ Nici un om nu poate avedea fata Mea si sa traiasca.”

Cand Dumnezeu vorbeste despre prezenta Sa cu servitorii Sai nu tebuie sa ne gandim ca este prezent personal, ci prin Spiritul Sau si prin mesagerii ingeresti, sustinandu-i, binecuvantandu-i si indrumandu-i. El ii protejeaza de tot ceea ce le va face rau. El vegheaza asupra fiecarui interes si are grija de ei.

Ideea omniprezentei lui Iehova-o eroare

Este un gand comun, dar eronat ca Dumnezeu este de fapt prezent pretutindeni. Noi nu intelegem ca Scripturile invata asa. Aceasta eroare dominatoare ca Dumnezeu este pretutindeni prezent si in acelasI timp, i-a condus pe multi sa gandeasca despre El ca nefiind deloc o persoana, ci numai o influenta. Noi intelegem ca prezentarea Biblica este aceasta: Anume ca Dumnezeu are o prezenta personala, fizica pe langa puterea si influenta pe care o exercita; si faptul ca El are un sediu central de guvernare, unde locuieste.

“Cerul este tronul Meu, pamantul este asternutul picioarelor Mele,” spune Iehova. Cel care are sediul in cer si al carui asternut al picioarelor Sale este pamantul este marele Dumnezeu! Dar aceasta este , bineanteles, o figura de stil plina de forta, aratand puterea si controlul Sau atotcuprinzatoare. Dumnezeu nu sta de fapt intr-o anumita partea universului si are picioare naturale in alta parte. Limbajul Scripturii se acomodeaza mintii omului si vorbeste despre Dumnezeu de parca are aceleasi membre ca si omul. De fapt, noi nu stim cu ce seamana un corp spiritual. Şi el nu se arata, nici chiar sfintilor Domnului care sunt inca in trup.

intelegem ca prezenta in trup a lui Iehova este in cer. Totul in Biblie ne invata ca El este foarte mare – infinit in putere. Citim ca ”Domnul priveste din inaltimea cerurilor, si vede pe toti fiii oamenilor. Din locul locuintei Lui, El priveste pe toti locuitorii pamantului.” El ii priveste pe oameni in suferinta lor si a prevazut eliberarea lor “la vremea potrivita.” Dar noi trebuie sa distingem aceasta gandire a privirii lui Dumnezeu din cer si gandul ca El este prezent personal pe pamant. Nu multi au acces la puterea care controleaza universul. si acei care au privilegiul de a veni la puternicului Rege din cer. Pot veni numai pe calea hotarata de El, supusi conducerii pe care o facuse.

Nu putem limita puterea lui Iehova! Inventiile acestui timp al sfarsitului, care au crescut puterile noastre de comunicare, si astfel sa fie unite toate partile globului, ne dau doar o conceptie slaba a puterilor infinitului Dumnezeului celui Atotputernic. Aceste inventii, credem, vor continua sa creasca si sa se multiplice in varsta care vine, adaugand din ce in ce mai mult la puterile sI binecuvantarile omenirii. Acestea vor da omenerii o apreciere din ce in ce mai mare a maiestatii, gloriei si puterii Creatorului lor in timp ce iL cunosc asa cum este si I se inchina in spirit si adevar. Totusi, nici o minte omeneasca, chiar perfecta, nu va fi in stare sa inteleaga pe puternicului Creator al universului.

Indrumarea lui Dumnezeu prin pustiu.

Astfel Dumnezeu i-a promis lui Moise ca prezenta Sa, puterea Sa si harul sustinator vor merge cu el pe tot drumul. El a dorit ca el sa inteleaga ca nu trebuia sa indeplineasca marea sa lucrare singur, fara sprijinul deplin a lui aDumnezeu.. “Voi fi cu tine,” a fost promisiunea. Prezenta lui Dumnezeu a fost intr-adevar cu copiii lui Israel intr-un mod foarte bine remarcat – continuand cu ei din timpul cand au trecut Marea Rosie, indrumand prin binecuvantari sau prin pedepse, dupa cum trebuia. El a fost cu ei in stalpul de nor ziua si stalpul de foc noaptea si prin prezenta Sa in gloria sechina care acoperea locul- Milei in Sfanta Sfintelor din Tanernacol. Dupa Tabernacol erau instalate prin instructinea lui Dumnezeu, aceste manifestari ale prezentei Sale, puterea Sa si grija Sa veghetoare care nu greseste niciodata. Stalpul de nor si foc i-a indrumat in calatorie; si cand acestea se opreau, era o indicare de la Dumnezeu ca trebuie sa stea acolo unde erau pana ce stalpul de nor sau foc se ridica si porneau din nou.

Moise ii spuse Domnului, “ Daca Tu nu esti cu noi, sa nu ne mai trimiti” - aceasta este o sarcina prea mare pentru oricine pentru a o indeplini singur. Dar daca vei continua sa fii cu noi, daca pot sa arat voia Ta si sa fiu indrumat de Tine, atunci voi fi in stare sa conduc acest popor prin pustiu spre tara Canaanului. In mod frecvent Domnul ii vorbea lui Moise prin Tabernacol. Astfel vedem ca promisiunea prezentei Sale cu ei a fost indeplinita. Domnul le-a dat odihna. El a trait o suta douazeci de ani, dar nu I-a slabit nici puterea nici vederea. Ne amintim ca a fost un timp cand Moise si-a dat seama ca lucrarea de judecare a poporului era prea mare pentru el. Saptezeci de judecatori au fost alesi sa-si imparteasca sarcina. Iar cand chestiunea era prea dificila pentru ei, pentru a o judeca, au adus-o inaintea lui Moise. El a apelat la Dumnezeu cu toate dificultatile si sarcinile lor si au fost binecuvantati in continuare

Lectia Israelului spiritual

Experientele Israelului din vechiul testament au lectii foarte importante pentru Israelul lui Dumnezeu in sensul simbolic al cuvantului, pentru Israelul spiritual, Biserica evanghelica. (La inceput si acestia au fost in "Egipt" in lume, nu numai in lumea fizica, dar si in aceleasi conceptii si idei despre viata ca lumea in general. Israel a trebuit sa parasesca efectiv Egiptul, dar urmasilor lui Isus nu li se cere sa paraseasca sa iasa din mijlocul oamanilor ci doar sa paraseasca unelele modele de gandire si de viata rele ale lumii. Isus rugadu-se la Tatal pentru noi a spus: "...Nu Te rog Sa- i iei din lume, ci Sai pazesti de cel rau."-Ioan 17:15.)---( nota copiatorului. z.n.) Am fost invitati sa iesim din lume si sa calatorim spre noua tara pentru a intra in mostenirea cereasca Ne idreptam spre imparatia glorioasa promisa noua daca suntem credinciosi. Exista incercari si dicultati de-a lungul caii Dar Dumnezeul nostru ne-a promis, (cum I-a promis lui Moise servitorul Sau) ca va fi si de acum incolo cu noi. Uneori ni se pare ca se retrage si ne lasa singuri; dar El de fapt nu face asa. El ne testeaza loialitatea si credinta noastra in El prin retinerea sensului de prezenta uneori.

La fel si noi, ca si Israelul din vechime, concludem ca Dumnezeu nu mai este cu noi, si ne intoarcem la dumnezeii la care ne inchinasem odinioara - dumnezei ai bogatiei si puterii, dumnezei la care s-au inchinat natiunile din jurul nostru? Ne vom da la benchetuiri, la veselii lumesti si pacat? Vom uita noi toata calea prin care Dumnezeul nostru ne-a condus, toate marile eliberari pe care le-am consemnat in vietile noastre? “Stramtorarea,suferinta, persecutia, foamea, goliciunea, pericolul, sabia, viata, moartea sau lucrurile prezente sau lucrurile care vin sau oricare alt lucru creat ne va desparti de iubirea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos Domnul nostru?” Sigur ca nu!

Cu cat ne apropiem mai mult de Domnul, cu cat este iubirea noastra mai mare, mai mult ne dam seama de indrumarea divina si mai mult ne vom folosi de mijloacele pe care ni le-a dat pentru intarirea si sustinerea noastra. Noi putem sa-L chemam la timp de nevoie; noi mergem la El in rugaciune; cei care se incred in El nu cad niciodata si cauta sa mearga serios pe calea lor, in incredere deplina. Consacrand totul lui Dumnezeu, trebuie sa cautam indrumarea Sa, prezenta Sa cu noi, in toate afacerile acestei vieti.

Putini sunt acei care au o sarcina asa de mare ca si Moise. Dar toti copiii lui Dumnezeu au sarcini de purtat si responsabilitati importante planeaza asupra noastra a acelora care am luat voturile Dumnezeului nostru. Fiecare membru al corpului lui Cristos, adevaratul Israel al lui Dumnezeu, este privilegiat sa aiba indrumarea continua a Domnului in fiecare experienta a calatoriei noastre in pustiu. Ne este data mana cereasca. Apa vietii curge spre noi pentru improspatarea noastra zilnica, din Stanca Varstelor lovita. Toiagul pedepselor Tatalui ne modereaza cand suntem in pericol sau cand ne ratacim pe o cale interzisa. Cu cata iubire ne aduce inapoi pe calea dreapta si ne vindeca ranile noastre si ne iarta poticnirile si slabiciunile noastre! Sigur ca putem avea incredere in indrumatorul nostru ceresc. Astfel ne putem increde in El si sa fim pastrati in pace. Inimile noastre pot exclama impreuna cu poetul:

“El mi-a indrumat pasii unde nu am putut sa vad,

Pe caile pe care nu le cunoscusem;

Cel necinstit a devenit drept si cel dur facut fin

Dupa cum l-am urmat pe Domnul singur.

Laud numele Lui pentru Psalmii placuti,

si izvoare de apa pe cale;

Pentru stalpul stralucitor de foc noaptea,

si scutul adapostitor ziua.

“Exista lumina pentru mine in pustiul fara drum

in timp ce urmaresc minunile din vechime,

Cand Dumnezeul intregului pamant a mers inainte

Pentru a-mi cauta un loc de odihna!

S-a schimbat El pentru mine? Nicidecum, El nu s-a schimbat;

El ma va aduce pe o cale noua,

Prin foc, potop ma va feri, de fiecare dusman viclean,

La fel de bine ca ieri.”

El care s-a ingrijit atat de mult pentru Israel dupa trup, care era un popor pervers si nestatornic, va avea grija si mai mult de adevaratul Israel spiritual, care il iubeste suprem si cauta zilnic sa cunoasca mai mult voia Sa pentru a o putea face.

Apostolul Pavel, avertizeaza pe Israelul spiritual ca sa nu cada dupa acelasi exemplu al Israelului natural necredincios, si astfel sa pierda sustinerea lor in Domnul, spunand: “Noi care am crezut intram in odihna.” (Evrei 4:3) Necredinciosia care a condus la neascultarea si perversitatea Israelului dupa trup, a condus la respingerea lor finala de catre Domnul ca poporul favorit; pe ei pe care I-a pregatit ca sa le aplice cele mai pretioase promisiuni. Ei s-au pierdut pentru totdeauna ca natiune intr-un loc special al favorii care era a lor prin mostenire. Ce lectie ar trebui sa fie aceasta pentru Israelul spiritual!. Si vedem inca astazi ca marea masa a Israelului spiritual cade “dupa acelasi exemplu de necredinciosie.” si ei, de asemenea, vor pierde locul principal al favorii, care le-a fost oferit cand a fost luat de la Israelul natural necredincios. Numai o “ramasita” credincioasa atat a Israelului natural cat si spiritual va castiga marea mostenire oferita de Domnul.

Mostenirea glorioasa a Israelului spiritual

Acei care se dovedesc credinciosi in timpul dispensatiei prezente vor mosteni cele mai pretioase lucruri pe care Dumnezeu trebuie sa le ofere, lucrurile secrete care au fost tinute ascunse de veacuri, dar sunt acum dezvaluite adevaratilor sfinti ai lui Dumnezeu. Credinciosii din varstele trecute vor mosteni pamantul ca si conducatori si printi, peste omenire, in timpul domniei glorioase ale lui Mesia. Adunate la acestea va fi Israelul natural care inca traia atunci. Ei vor avea o mostenire bogata. Ceea ce ramane pentru ei in varstele gloriei care urmeaza, nu putem sti cu certitudine, dar va fi o portiune binecuvantata, putem fi siguri.

Cei credinciosi ai varstei prezente au fost ridicati “sa stea in locurile ceresti cu Isus Hristos” – “ Leul din tribul lui Iuda.” Acesti credinciosi sunt 12 triburi ai lui Israel care trebuie sa domeasca cu El. Acestia – numai o mica turma, in toatal 144 000 – sunt ramasita credincioasa a Israelului natural care s-a adunat la inceputul varste Evanghelice si ramasita credincioasa din biserica Neamurilor ale acestei varste. (Apocalipsa 7:4-8; 14:1-5) Acestia au “pacea lui Dumnezeu care intrece orice intelegere,” si pe care nu o poate sti nimeni. “Pacea Mea v-o dau voua,” sopteste Stapanul acestora. Acum avem odihna; si suntem asigurati ca noi care am intrat in aceasta odihna la timpul potrivit, daca nu slabim, intram in ”odihna completa care ramane pentru poporul Domnului.” Aceasta ramasita in care vom intra cand experientam “schimbarea” glorioasa la intaia inviere, cand suntem transformati in trup si facem asemenea Domnului, vom vedea si cunoaste dupa cum vedem acum si cunoastem pe Dumnezeu. Vom fi apoi binecuvantati cu glorie din belsug pe care ne-a promis-o – nemurirea, natura Sa divina - si un loc cu Salvatorul nostru pe tronul Sau.

Dumnezeul lui Israel este intr-adevar chiar prezent cu poporul Sau adevarat. El nu ne uita niciodata, ci baga de seama in mod constant asupra intereselor noastre, pazindu-ne in fiecare timp de pericol, furnizand fiecare nevoie a noastra, atat temporala cat si spirituala, ceea ce este mai bun pentru interesul noii creature. El citeste fiecare gand al inimilor noastre; El marcheaza fiecare impuls de devotare si iubire pentru El; El formeaza toate influentele care ne inconjoara vietile in vederea disciplinarii si curatirii; asculta fiecare strigat al nostru pentru ajutor mangaiere, compatimire si tovarasie cu El. El nu ne uita nici chiar un moment si nici nu uita sa ne pazeasca. “... El nu dormiteaza nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel..." (Psalm 121:4) Daca iL chemam in orele ocupate ale zilei sau in ceasurile linistite ale noptii, El este aproape de a sustine, sprijini si proteja, fie ca putem sa ne dam seama de prezenta Sa uneori sau nu.

Cat de binecuvantata este asigurarea unei griji constante si a credinciosiei! Nici un copil adevarat al lui Dumnezeu nu este lipsit de aceste dovezi ale relatiei pretioase cu Tatal – Dumnezeul lui Israel. Si sfintii care au fost chemati cu chemarea cereasca si sunt credinciosi, sunt adevaratul Israel in cel mai inalt sens, mostenitori ai promisiunilor, cele mai pline de sanse. Cat de buna este mostenirea noastra!

Articol redactat de C. T. Russel la 1 octombrie 1914-R 5547