luni, 23 iulie 2007

CE ŞTIM DESPRE SFÂRŞITUL LUMII?

Deoarece mai multe scripturi avertizează că lumea se va sfârşi . Chiar Domnul Isus declară în Matei 13, că va veni un sfârşit al veacului şi că atunci neghina, care sunt fiii celui rău, va fi aruncată în cuptorul aprins unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, mulţi creştini încearcă să-şi asigure viitorul în speranţa că vor fi răpiţi la cer, atunci când Pământul cu tot ce este pe el va arde. 2 Petru 3:10
Dar probabil nici în cer nu va fi prea bine, pentru că trupurile cereşti se vor topi (de căldura focului), spune acelaşi apostol.
Dacă am asemăna diferitele confesiuni religioase cu nişte firme de asigurări pe viaţă, sper că nu s-ar supăra nimeni. Fiecare alege firma cea mai potrivită, care să-i asigure protecţia vieţii. Odată asigurat el doarme liniştit în "patul" confesional, fiind sigur că viitorul său VA FI FERICIT .
Unii se trezesc în acea confesiune şi observă că ceva nu merge bine. Nu se simt la un moment dat siguri că credinţa lor este adevărată, observând acolo unele lucruri care nu se potrivesc cu cuvântul Scripturilor Sfinte. Atunci patul li se pare strâmt şi învelitoarea scurtă ( Isaia 28:30).
Vorbind despre aceste stări de lucruri, Domnul Isus spune în Pildă că atunci, ..."în noaptea aceea doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul lăsat. Luca 17:34
Domnul spune să cercetăm Scripturile, să verificăm "firma" la care ne-am făcut "asigurarea", ca nu cumva să ne încredinţăm viaţa noastră unor înşelători şi s-o părăsim repede, pentru că odată ce firma va da faliment ne-am pierdut asigurarea.
Scripturile avertizează falimentul total al unei mari firme scriptural numită, BABILON.
Ne temem că termenul de "Babilon" se aplică după Scripturi unor biserici creştine, pentru că acest Babilon a fost cândva un potir de aur în mâna Domnului. Ieremia 51:7
Religiile păgâne nu au fost potire de aur. Păgânii nu cred că Isus este Răscumpărătorul, dar creştinii cred. Apostolul Pavel spune că, creştinismul la început a fost curat în învăţături după cum declară, "..v-am logodit cu un bărbat ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem că după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos." 2 Cor. 11:2, 3
Istoria este martoră că temerile Apostolului s-au adeverit. Încercările neizbutite de a reforma Babilonul, începute în secolul al XVI-lea sunt exprimate prin cuvintele profetului, "AM VOIT SĂ VINDECĂM BABILONUL". (Ieremia 51:9) - Părăsiţi-l - părăsiţi patul - şi haidem fiecare în ţara noastră - LA CREDINŢA ADEVĂRATĂ.
Ca să ne dea ideea de Babilon - de confuzie, de amestec de bun cu rău. Domnul a spus o pildă în Matei 13:47 despre creştinism, asemănându-l cu un năvod în care se găsesc peşti buni, amestecaţi cu peşti răi. Domnul spune că va face o separare între creştini, aşa cum în pildă peştii buni sunt puşi în vase, iar restul aruncaţi acolo de unde au venit - înapoi în mare. Cam pe la sfârşitul secolului al XIX-lea a început separarea, după cum este şi în pilda neghinei. Amândouă arată acelaşi lucru - separarea Bisericii adevărate de cea falsă. Babilonul este un sistem religios şi ca să putem înţelege aceasta, l-am putea asemăna cu o moară mare, unde între două pietre de moară se macină hrană spirituală pentru cei flămânzi de mântuire.
Această moară, acest creştinism cu multele sale secţii confesionale, oferă o hrană săracă în adevărul dumnezeiesc, aşa încât cei care o mănâncă nu se pot dezvolta spiritual şi uneori se intoxică. Isus, folosind o metaforă, zice: "Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată (VA PĂRĂSI BABILONUL) şi alta va fi lăsată - arătând despărţirea în timpul secerişului a celor două Biserici (femei). Cea adevărată va părăsi Moara - pentru că piatra ei va fi luată şi aruncată în Mare (Apoc. 18:21-22) şi nu se va mai auzi vuietul morii.
Apa care învârteşte roata morii va seca pentru a fi pregătită calea lui Cristos şi a Bisericii (împăraţii care vin din Răsărit - Apoc. 16:12) Moara se va opri din lipsă de apă pentru că -apa este compusă din noroadele care susţin Babilonul - Apoc. 17:15.
Babilonul a strâns laolaltă grâul şi neghina, peşti buni şi răi, dar acum Domnul face separarea . "...Şi un alt înger a ieşit din templu şi striga cu glas tare celui care şedea pe nor: pune secera ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt. Apoc. 14:15. "...La vremea secerişului va spune secerătorilor, smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu" - Matei 13:30.
Domnul spune că secerişul este sfârşitul veacului. Acest lucru este înţeles de fiecare creştin care gândeşte că noi ne găsim în timpul sfârşitul - la sfârşitul veacului.
Pilda spune că neghina va fi aruncată în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Cuptorul aprins nu este iadul, după cum am crezut eu cândva, pentru că pilda foloseşte un limbaj spiritual, nu literal. Arderea neghinei nu înseamnă arderea oamenilor, ci distrugerea neadevărurilor despre Dumnezeu şi planul Său. Distrugerea a ceea ce a semănat Satan. Focul nu este real - un foc la care să te poţi încălzi - la fel, nici cuptorul.
Cuptorul acesta este creştinătatea, iar focul pedepsele.
Poporul evreu a fost cuprins de acelaşi foc de necazuri în anul 70 d. Cr.
Şi atunci a existat un seceriş cu grâu, iar pleava a fost aruncată în foc, după cum spune Ioan Botezătorul evreilor: "... Cât despre mine eu vă botez cu apă spre pocăinţă; Dar Cel care vine după mine, este mai puternic decât mine... El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. (DUHUL SFÂNT A VENIT LA RUSALII PESTE CREDINCIOŞI, IAR FOCUL PESTE CEI NECREDINCIOŞI, MAI TÂRZIU ÎN ANUL 70. NU ESTE VORBA DE FOCUL PE CARE L-AU PUS ROMANII TEMPLULUI, CI MAI MULT NENOROCIRILE CARE S-AU ABĂTUT ASUPRA LOR. Focul a început atunci şi a continuat 18 secole (Mat. 3:12).
În acest foc îl găsim pe bogatul nemilostiv din pildă . Bogatul de altădată a fost poporul lui Israel şi care respingându-l şi răstignindu-l pe Isus, a fost aruncat în focul pedepsei lui Dumnezeu. Bogatul va ieşi din foc, după cum şi neghina din secerişul evanghelic. Focul lui Dumnezeu va arde mândria, iar cei care au practicat şi au propovăduit neadevăruri vor fi ruşinaţi, dar nu nimiciţi. "...Dacă lucrarea lui va fi arsă îşi va pierde răsplata. Cât despre el va fi mântuit, dar ca prin foc." 1 Cor. 3:15.
Veacul care se va sfârşi este sfârşitul obiceiurilor rele din lume, nu lumea ca persoane. Apostolul spune că această lume geme şi suspină şi aşteaptă nu pe deplin lămurită, aşteaptă izbăvirea. Isus va lega pe Satan şi lumea va fi izbăvită.
Apostolul spune că va fi o lume nouă, o lume viitoare. O lume viitoare, dar cu aceeaşi oameni pentru care a murit Cristos. "Căci după cum toţi mor în Adam, toţi vor fi făcuţi vii în Cristos." 1 Cor. 15:22
"NU UNOR ÎNGERI A SUPUS EL LUMEA VIITOARE." Evrei 2:5.
O LUME VIITOARE? MĂRIT SĂ FIE DOMNUL CĂ NU VA DISTRUGE LUMEA, CI DUPĂ CE O VA PEDEPSI VOR ZICE: "...VENIŢI SĂ NE ÎNTOARCEM LA DOMNUL. CĂCI EL NE-A SFÂŞIAT, DAR TOT EL NE VA VINDECA. EL NE-A LOVIT, DAR TOT EL NE VA LEGA RĂNILE. " Osea 6:1.
Desigur că vor fi şi incorigibili care vor merge în moartea a doua, dar noi ne bucurăm că: "...După cum prin neascultarea unui om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fin făcuţi neprihăniţi." Rom. 5:19.
Lumea viitoare mai este numită, cer nou şi pământ nou.
Nu o altă planetă Pământ, ci o altă conducere, pentru că pământul fizic n-a fost făcut în zadar, ci ca să fie locuit. Isaia 45:18.

Apocalipsa spune mai departe, că în această lume nouă cu aceeaşi oameni vechi, va şterge lacrimile din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut (LUMEA VECHE). Apoc. 21:1-4.
"Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: Iată Eu fac toate lucrurile noi." (Vers. 5)
Babilonul, sistemul actual religios, nu va trece în lumea nouă. Vor fi oameni credincioşi, dar nu vor aparţinea actualelor Biserici creştine. Toţi cei care s-au îmbogăţit, şi şi-au câştigat pâinea din serviciul religios, vor ajunge şomeri. Aceşti "şomeri" vor putea, dacă se vor lăsa de vechile obiceiuri să se angajeze la marele patron şi vor fi mulţumiţi cu plata pe care o vor primi. Mulţi vor zice atunci: "Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni (alţi patroni) afară de tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine şi numele Tău îl chemăm". Isaia 26:13.
Să nu ne temem deci de "sfârşitul veacului."
Scriptura spune că au mai fost sfârşituri de veacuri.
Să examinăm trei versete.

1. LA SFÂRŞITUL ACESTOR ZILE NE-A VORBIT PRIN FIUL SĂU. Evrei 1:2

2. El a fost cunoscut înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la SFÂRŞITUL VREMURILOR pentru voi. 1 Petru 1:20.

3. Pe când acum la SFÂRŞITUL VEACURILOR - s-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Evrei 9:26.

Este clar că toate aceste versete vorbesc de prima prezenţă, la sfârşitul veacului iudeu, la sfârşitul celor 70 de săptămâni, arătate în cartea lui Daniel 9 :24,26,27.
Veacurile acelea s-au sfârşit, dar Israel n-a pierit.
Veacurile acestea în care trăim noi se vor sfârşi, dar lumea nu va pieri, ci doar se va reforma.
Babilonul va cădea aşa cum a căzut şi comunismul. Activiştii lui au trebuit să se orienteze spre altceva, să-şi schimbe meseria.
Apostolul spune că:"El (Isus) s-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest VEAC RĂU (Gal. 1:4). Toţi oamenii cinstiţi, şi sunt foarte mulţi aceştia, doresc să se se sfârşească cu răul. Este spre binele tuturor să vină o lume nouă, o conducere mai dreaptă. Marele chirurg va face operaţia dureroasă, dar necesară să ne cureţe de lepra păcatului, ca să putem trăi veşnic, pentrucă nu degeaba şi-a dat viaţa pentru noi.
Veacurile cele bune care vin sunt vremile sau veacurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor. Fapte 3:21.
Sunt veacurile Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.
Înainte de a se sfârşi complet cele rele, într-un sens, veacurile cele bune sau vremile aşezării din nou au şi început. Aceasta se întâmplă aidoma cum a fost la naşterea lui Iacob, scoţând mâna, înainte de a se naşte copilul întreg.
Despre acest copil ar fi ceva de spus aici. Este vorba de poporul Israel, despre care profeţiile arată că se va naşte a doua oară, nu din pântece ca strămoşul lor Iacob, ci din oase uscate. Vezi profeţia lui Ezechiel, capitolul 37.
Moise profeţeşte că aceste lucruri se vor întâmpla în "ZILELE DE PE URMĂ - SAU LA SFÂRŞITUL VEACULUI."
Deuteronomul 4:30,31: "Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri, în strâmtorarea ta în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui."

Moise vorbeşte despre holocaustul poporului evreu şi că acesta se va sfârşi în VREMILE DIN URMĂ.
NU TRĂIM NOI ACESTE VREMI? Nu este poporul evreu renăscut? Ba da. Noi vedem cu ochii noştri că au început veacurile noi, au început vremurile aşezării din nou, chiar în acea naţiune neânsemnată în ochii lumii. Poporul Israel, Smochinul înverzit! Nu vedem noi că şi alţi copaci au înverzit? - ALTE NAŢIUNI - Luca 21:29.
Dacă sfârşitul veacului înseamnă sfârşitul vieţii pe Pământ, ce rost ar avea ca evreii să se întoarcă la Dumnezeu în vremurile de pe urmă, după cum zice în Deut. 4:30.
Versetul 31 din profeţie vorbeşte că un legământ încheiat de Dumnezeu cu Avraam, abia în vremurile de pe urmă a domniei celui rău şi de început al Domniei lui Cristos, va acţiona asupra poporului evreu în deplinătatea clauzelor sale.
Daniel spune în capitolul 12 că aceste lucrări se vor face la ordinul şi sub comanda Marelui Voievod Mihail - Cristos - Ocrotitorul copiilor poporului lui Daniel, Ocrotitorul poporului evreu. Ocrotitorul acelora care L-au străpuns - iar ei vor plânge de ruşine. El îi va ierta (Zaharia 12:10) şi chiar a început să-i ierte.
Ei nu se vor dezmetici complet din ameţirea în care au căzut - numai după ce ultimul membru al Bisericii va fi trecut de pe Pământ în sferele cereşti. Vezi Rom. 11:25-27 Atunci va fi inaugurat cu ei un nou legământ.
După ce Babilonul cel mare, despre care am vorbit la început va cădea, şomerii lui şi toate popoarele vor merge la Ierusalim pentru a se angaja la noul stăpân. Dacă nu vor merge nu vor mai avea pâine. Zaharia 14:16-17.
Profetul Mica în capitolul 4:1 şi profetul Isaia în capitolul 2:2 ne vorbesc tot despre VREMILE DE PE URMĂ. Ba, mai mult, aceşti profeţi atenţionează că tocmai în vremile din urmă va începe Împărăţia lui Dumnezeu. Vom cita numai pe Mica, din economie de spaţiu, . Să ascultăm: "În vremile de pe urmă muntele casei lui Iehova va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte şi se va înălţa deasupra dealurilor." Avem deci o declaraţie foarte sigură a doi martori, Mica şi Isaia că "Muntele casei lui Iehova", Împărăţia cerurilor se va întemeia, se va inaugura nu după timpul sfârşitului, ci chiar la sfârşitul veacului, în timp ce vor mai fi "dealuri", vor mai fi puteri conducătoare. Al treilea martor, Daniel, face ca funia să fie împletită în trei, când zice: "...Ea va sfărâma şi va nimici celelalte împărăţii..." Daniel 2:44.
Dacă împărăţia, "Muntele casei lui Iehova", se va întemeia numai când nu vor mai fi dealuri (puteri pe pământ), întrebarea este ce împărăţii ar mai avea de sfărâmat şi nimicit această împărăţie cerească.
Ca să înţelegem ce înseamnă "împărăţie cerească" poate ar fi bine să ne amintim cuvintele Domnului Isus din Evanghelia după Matei, capitolul 11:11: "Adevărat vă spun că dintre cei născuţi din femei nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic din Împărăţia cerurilor este mai mare decât el."
Avem aici o declaraţie infailibilă a Domnului Isus despre adevăratul sens al cuvântului "Împărăţia lui Dumnezeu". Ea vine de sus, apasă şi turteşte aceste dealuri până le va face ca pleava (Dan. 2:35) Noi trăim chiar în mijlocul acestor evenimente. Tot ceea ce se întâmplă pe glob este o dovadă puternică că Împărăţia lui Dumnezeu, Isus şi membrii înviaţi pe planul L, apasă, turteşte, sfărâmă casa celui rău, începând din 1914 încoace. Habacuc 3:13
Scripturile prezic pedepse mari peste lumea rea de astăzi; cu toate acestea mila lui Dumnezeu lucrează împreună cu dreptatea.
Isaia spune: "Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor. Voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori." Isaia 13:11.
"...De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când mă voi scula la pradă, căci

am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-mi vărs urgia peste toată aprinderea mâniei MELE. Căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei MELE.
Atunci voi da popoarelor buze curate ca toţi să cheme numele Domnului să-I slujească într-un gând
" Ţefania 3:8,9
Focul de aici nu este fierbinte pentru că după acest foc, va da popoarelor buze curate
."Căci iată Domnul vine într-un foc şi carele Lui sunt ca un vârtej. Îşi preface mânia într-un jăratec şi ameninţările Lui în flăcări de foc." Isaia 66:15.
"Focul geloziei", "mânia prefăcută în jăratec", ameninţările în "flăcări de foc" sunt simboluri ale pedepselor divine peste o lume pe care "o va ucide cu sabia Lui." Sabia Lui este Cuvântul Său, care străpunge inima păcătosului, iar aceştia vor zice asemenea evreilor la cuvântarea lui Petru şi au rămas străpunşi la inimă (de sabia Domnului) şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: "FRAŢILOR, CE SĂ FACEM"? Fapte 2:37.
"Dumnezeu are la dreapta Sa focul legii". Deut. 33:2.
În acest foc vor fi aruncaţi Fiara şi Prorocul Mincinos. Sistemele răului care nenorocesc pe oameni, iar oamenii,ca indivizi, "vor fi ucişi cu sabia care ieşea din gura celui care şedea călare pe cal." (Sabia cuvântului din gura lui Cristos).
Oare nu această sabie ne-a ucis vechile năravuri în noi când ne-am pocăit? (Apoc. 19:20, 21) Nu această sabie cu două tăişuri ne mai străpunge şi acum inimile? Evrei 4:12,13
Putem să înţelegem că Dumnezeu pedepseşte lumea cu Milă, pentru ca lumea să se poată corecta, să poată primi buze curate? "Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!" Ps. 34:8.
Osea 6:5 "DE ACEEA ÎI VOI BICIUI PRIN PROROCI, ÎI VOI UCIDE PRIN CUVINTELE GURII MELE ŞI JUDECĂŢILE MELE VOR STRĂLUCI CA LUMINA."
Căderea puterilor acestor lumi se va face cu mare zgomot. Oamenii vor fi îngroziţi de spaimă, mai ales oamenii puterii.
"Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte un bărbat?
Pentru ce văd pe toţi bărbaţii
(de stat) cu mâinile pe coapse, ca o femeie în facere? Pentru ce s-au gălbenit toate feţele? Ieremia 30:6
De frica terorismului, de frica anarhiei.
Împotriva acestui nou duşman, armamentul ultrasofisticat nu este suficient de eficace Sute şi mii de agenţi secreţi păzesc pe şefii de state ca să nu fie asasinaţi. Împărăţia lui Dumnezeu, despre care vorbeşte profeţia lui în Daniel 2:44, zdrobeşte aceste împărăţii într-un fel cum nu se poate mai inteligent. Puterile lumii se autodistrug (se sfărâmă împreună, Dan. 2:35) Atunci bucăţile s-au sfărâmat până au devenit ca pleava. Nu vin îngeri din cer să le sfărâme.
Ca să înţelegem aceasta privim pe Ghedeon. Cine ar fi putut bănui că madianiţii se vor ucide unul pe altul?
Ghedeon şi cei 300 a sunat din trâmbiţă, au spart ulcioare şi toată tabăra madianiţilor a început să alerge, să ţipe şi să fugă. I-a determinat să întoarcă sabia unii împotriva altora. Judec. 7:20-22.
Priviţi pe Iosua cum a făcut să cadă zidurile Ierihonului (Iosua 6:20) şi poate aşa vom înţelege cum mai marele Ghedeon, mai marele Iosua ,Isus, regele nostru, cucereşte aceste împărăţii şi "zdrobeşte pe copiii multor ţări". Ps. 110:6 - Niţulescu.
Întrebăm împreună cu Isaia: "... cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt?" Isaia 41:2)
"Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe Pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului Mării şi al valurilor...Când vor începe să se întâmple aceste lucruri să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele pentru că izbăvirea voastră se apropie." Luca 21:25-28. Ţefania 2:3.