"Când au auzit ei despre învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii ziceau: "asupra acestor lucruri te vom asculta altădată" . Faptele Apostolilor: 17:32
Ca şi pe vremea apostolului Pavel, şi astăzi această doctrină a învierii se dovedeşte a fi o probă de credinţă pentru mulţi. Numai puţini o pot accepta.
Învăţătura Bibliei este că Dumnezeu a dat o sentinţă de moarte pentru neascultarea lui Adam şi a Evei în grădina Edenului ( Genesa 3:19), că El a pregătit o răscumpărare prin moartea Domnului Isus ( Ioan 3:16) şi o înviere din moarte în "ziua de pe urmă" -- Ioan 11:24.
Unii creştini sinceri nu pot crede într-o înviere în corp omenesc aici pe pământ, ci numai o înviere în corp spiritual. Alţii cred în înviere dar cred şi că odată cu moartea, o parte din cel decedat, sufletul (care spun ei, nu poate muri) se desparte de trup cu mari suspine şi sălăşlueşte după caz fie în focul veşnic dacă a fost un om neconvertit, fie în rai până la înviere. În acestă opinie numai trupul înviază. Biblia, cuvântul inspirat a lui Dumnezeu abordează această chestiune cu totul diferit. Ea susţine hotărât că omul nu are în posesie un suflet indistructibil ci în ipostaza când omul este viu el însuşi este un suflet viu, iar când omul este mort sufletul care a fost fiinţa vie a murit; sufletul este mort.
Mai multe citate biblice susţin acest adevăr dar pentru cine crede în ispiraţia Bibliei este suficient mărturia a doi martori.
Prima mărturie este în Genesa 2:7 de unde cităm: " Şi Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu".
Acest verset citit cu atenţie, face distincţie între suflare de viaţă sau duh de viaţă (după unele traduceri) , şi suflet. Biblia spune aici că sufletul este rezultatul unirii trupului cu duhul- atenţie! - nu cu sufletul. Avem deci: trup + duh = suflet. Cel puţin aceasta este gândirea aposolului Iacov când scrie în capitolul 2:26: "trupul fără duh ( nu fără suflet) este mort". Sufletul este mort.
O altă scriptură spune: "Sufletul care păcătuieşte acela va muri"--Ezekiel 18:4
Primul suflet ( Adam) care a păcătuit a murit ca un păcătos, şi nu a fost trimis în iad ci: " ...In sudoarea feţei tale să-ţi mânânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce...".--Genesa 3.19-
Totuşi Scriptura spune că atunci când omul moare, ceva din el se întoarce la Dumnezeu.
Inţeleptul Solomon spunea:..."şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost, şi duhul se întoarce la Dumnezeu care L-a dat..."--Eclesiastul 12:7.
Dar poate va întrba cineva: " bine dar ce este duhul?" S-ar putea răspunde cu o altă întrebare: " ce este curentul electric, ce sunt undele electromagnetice, razele "X". Ce este radioactivitatea? etc. Toate acestea pot fi definite prin cuvântul arhaic--duh. O putere invizibilă iar în cazul omului duhul este un principiu energizant care vine de la Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu când omul moare, l-a fel cum se întoarce curentul la furnizor când stingem becul sau televizorul. Acest principiu această energie nu are minte nu are ochi urechi etc, este doar o energie furnizată de Dumnezeu, în diferitele forme de viaţă vegetală sau animală.
Dacă se crede că fiinţa după moarte merge într-un loc bun, pentru cei buni, şi într-un loc rău pentru cei răi, atunci n-ar mai exista înviere. Numai dacă morţii sunt morţi şi " nu ştiu nimic"- Eclesiastul 9:5,-10, numai atunci se pot împlini versetele cântate de către creştini: "Cristos a înviat din morţi, cu moarte pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"
Nici o altă religie în afară de religia Bibliei, nu învaţă despre o înviere a morţilor. Toate celelalte religii învaţă că moartea este numai o aparenţă înşelătoare--că atunci când oamenii mor, de fapt ei devin mai vii ca înainte de a muri. Acestă idee a nemuririi sufletului este o doctrină importată de creştini de la popoarele necreştine. Ea dezonorează numele sfânt a lui Dumnezeu, şi aduce hulă asupra caracterului Său, pentru că este legată de o altă doctrină falsă, aceea că Domnezeu are o plăcere sadică să-i tortureze veşnic pe păcătoşi în flăcările iadului după cum este ilustrat şi în "Infernul" lui Dante Aligheri. Atentatele sinucigaşe n-ar exista dacă cel care le declanşază n-ar crede că moartea s-a în timpul exploziei este poarta de intrare în viaţa veşnică.
Numai Biblia învaţă că o viaţă viitoare depinde de învierea din morţi. Numai Biblia învaţă că Răscumpărătorul trebuie să vină iarăşi-- nu să sufere din nou ci ca prinţ al păcii, ca eliberator, ca Domn al viţii şi al slavei în corp spiritual, şi pe plan spiritual, ca să stabilească printre oameni mult promisa domnie a dreptăţii pentru care ne rugăm: " Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ"
Vă oferim gratuit cartea: "PLANUL DIVIN AL VEACURILOR"--o adevărată cheie pentru înţelegerea Bibliei. scrieţi la adresa: Studenţii Bibliei Cluj -Napoca 400860 Of. poştal 12 C.P.849
Ca şi pe vremea apostolului Pavel, şi astăzi această doctrină a învierii se dovedeşte a fi o probă de credinţă pentru mulţi. Numai puţini o pot accepta.
Învăţătura Bibliei este că Dumnezeu a dat o sentinţă de moarte pentru neascultarea lui Adam şi a Evei în grădina Edenului ( Genesa 3:19), că El a pregătit o răscumpărare prin moartea Domnului Isus ( Ioan 3:16) şi o înviere din moarte în "ziua de pe urmă" -- Ioan 11:24.
Unii creştini sinceri nu pot crede într-o înviere în corp omenesc aici pe pământ, ci numai o înviere în corp spiritual. Alţii cred în înviere dar cred şi că odată cu moartea, o parte din cel decedat, sufletul (care spun ei, nu poate muri) se desparte de trup cu mari suspine şi sălăşlueşte după caz fie în focul veşnic dacă a fost un om neconvertit, fie în rai până la înviere. În acestă opinie numai trupul înviază. Biblia, cuvântul inspirat a lui Dumnezeu abordează această chestiune cu totul diferit. Ea susţine hotărât că omul nu are în posesie un suflet indistructibil ci în ipostaza când omul este viu el însuşi este un suflet viu, iar când omul este mort sufletul care a fost fiinţa vie a murit; sufletul este mort.
Mai multe citate biblice susţin acest adevăr dar pentru cine crede în ispiraţia Bibliei este suficient mărturia a doi martori.
Prima mărturie este în Genesa 2:7 de unde cităm: " Şi Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu".
Acest verset citit cu atenţie, face distincţie între suflare de viaţă sau duh de viaţă (după unele traduceri) , şi suflet. Biblia spune aici că sufletul este rezultatul unirii trupului cu duhul- atenţie! - nu cu sufletul. Avem deci: trup + duh = suflet. Cel puţin aceasta este gândirea aposolului Iacov când scrie în capitolul 2:26: "trupul fără duh ( nu fără suflet) este mort". Sufletul este mort.
O altă scriptură spune: "Sufletul care păcătuieşte acela va muri"--Ezekiel 18:4
Primul suflet ( Adam) care a păcătuit a murit ca un păcătos, şi nu a fost trimis în iad ci: " ...In sudoarea feţei tale să-ţi mânânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce...".--Genesa 3.19-
Totuşi Scriptura spune că atunci când omul moare, ceva din el se întoarce la Dumnezeu.
Inţeleptul Solomon spunea:..."şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost, şi duhul se întoarce la Dumnezeu care L-a dat..."--Eclesiastul 12:7.
Dar poate va întrba cineva: " bine dar ce este duhul?" S-ar putea răspunde cu o altă întrebare: " ce este curentul electric, ce sunt undele electromagnetice, razele "X". Ce este radioactivitatea? etc. Toate acestea pot fi definite prin cuvântul arhaic--duh. O putere invizibilă iar în cazul omului duhul este un principiu energizant care vine de la Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu când omul moare, l-a fel cum se întoarce curentul la furnizor când stingem becul sau televizorul. Acest principiu această energie nu are minte nu are ochi urechi etc, este doar o energie furnizată de Dumnezeu, în diferitele forme de viaţă vegetală sau animală.
Dacă se crede că fiinţa după moarte merge într-un loc bun, pentru cei buni, şi într-un loc rău pentru cei răi, atunci n-ar mai exista înviere. Numai dacă morţii sunt morţi şi " nu ştiu nimic"- Eclesiastul 9:5,-10, numai atunci se pot împlini versetele cântate de către creştini: "Cristos a înviat din morţi, cu moarte pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"
Nici o altă religie în afară de religia Bibliei, nu învaţă despre o înviere a morţilor. Toate celelalte religii învaţă că moartea este numai o aparenţă înşelătoare--că atunci când oamenii mor, de fapt ei devin mai vii ca înainte de a muri. Acestă idee a nemuririi sufletului este o doctrină importată de creştini de la popoarele necreştine. Ea dezonorează numele sfânt a lui Dumnezeu, şi aduce hulă asupra caracterului Său, pentru că este legată de o altă doctrină falsă, aceea că Domnezeu are o plăcere sadică să-i tortureze veşnic pe păcătoşi în flăcările iadului după cum este ilustrat şi în "Infernul" lui Dante Aligheri. Atentatele sinucigaşe n-ar exista dacă cel care le declanşază n-ar crede că moartea s-a în timpul exploziei este poarta de intrare în viaţa veşnică.
Numai Biblia învaţă că o viaţă viitoare depinde de învierea din morţi. Numai Biblia învaţă că Răscumpărătorul trebuie să vină iarăşi-- nu să sufere din nou ci ca prinţ al păcii, ca eliberator, ca Domn al viţii şi al slavei în corp spiritual, şi pe plan spiritual, ca să stabilească printre oameni mult promisa domnie a dreptăţii pentru care ne rugăm: " Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ"
Vă oferim gratuit cartea: "PLANUL DIVIN AL VEACURILOR"--o adevărată cheie pentru înţelegerea Bibliei. scrieţi la adresa: Studenţii Bibliei Cluj -Napoca 400860 Of. poştal 12 C.P.849
