Dece a venit atunci?

De ce a venit Domnul Isus atunci când nu erau trenuri, avioane, maşini şi când nici bicicleta nu era inventată, pentru ca sfintele Sale picioare să nu se obosească mergând pe jos prin praful şi căldura Palestinei; şi însetat să ceară apă femeii din Samara la fântâna lui Iacob? De ce nu a comandat o lectică care este un pat purtat pe umeri de doi sau patru oameni; sau un Papa mobil cu care călătoreşte Papa de la Roma? Veţi zice: Nu era pe vremea aceea inventat motorul cu ardere internă. Dar Domnul nu putea inventa unul? Nu putea inventa motorul cu aburi măcar, ca să-l pună într-o locomotivă de care sa lege un şir de vagoane ca să circule cu el cum circulă misionarii creştini de astăzi? Veţi zice: Nu putea. Pentru ca nu era inginer, n-a absolvit vreo facultate, una mică măcar, nu ca cea de la Oxford, Sorbona sau Harvard. Nu putea nimeni inventa becuri electrice, telefoane, radiouri, televizoare, computere, avioane, rachete şi sateliţi într-o lume când calul şi măgarul, catârul şi cămila erau singurele mijloace rapide de deplasare.

Am pus aceste întrebări pentru că am observat în emisiunile TV, mai ales când se difuzează vreun documentar despre Domnul Isus, că înţelepţii creştinătăţii vorbesc, ce-i drept, despre un Isus bun şi blând, dar in acelaşi timp despre un Isus ignorant, care probabil nu cunoştea nici tabla înmulţirii inventată de Pitagora. Un Isus care nici nu auzise de ecuaţiile algebrice sau calculele integrale şi diferenţiale ale matematicii avansate. După părerea lor Domnul Isus nu cunoştea şi nici nu auzise de tabelul periodic al elementelor inventat de Mendeleev; nu cunoştea legea compensării lichidelor descoperită de Arhimede; nu cunoştea legea gravitaţiei descoperită de Newton; nu cunoştea legile chimiei, ale fizicii, ale astronomiei. Nu auzise de teoria relativităţii a lui Einstein şi multe alte descoperiri care sunt pilonii ştiinţei şi tehnicii de astăzi, şi fără de care înaltele culmi ale civilizaţiei nu ar exista. În acelaşi timp se vorbeşte cu stimă şi respect (meritat de altfel) despre cei care au descoperit aceste legi. în timp ce despre Cel care a inventat, despre Cel care a elaborat aceste legi nu se vorbeşte deloc. Ca şi cum tot meritul este al omului, iar în dezvoltarea civilizaţiei de astăzi, Dumnezeu Tatăl şi fiul Său, Domnul Isus Cristos nu au avut nici un cuvânt de spus, decât să privească cu admiraţie marea înţelepciune omenească.

Dar cum sa aibă cineva consideraţie pentru aceasta, când respinge informaţia Biblică, informaţia divină despre istoria omenirii, care nu depăşeşte decât cu un secol şi ceva vârsta de 6000 de ani, în timp ce pentru savanţii de astăzi un milion de ani li se pare puţin. Aceşti savanţi care îl desconsideră pe Domnul Isus, probabil n-au citit demult sau niciodată cuvintele Psalmului 119:90-91 care spun despre Dumnezeu următoarele: ..."Tu ai întemeiat Pământul şi el rămâne tare. După legile Tale stă în picioare totul astăzi..." Iar in Psalmul 148:1-6:”...Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor. Lăudaţi-l in locurile cele înalte. Lăudaţi-l toţi îngerii Lui. Lăudaţi-l toate oştirile Lui: Lăudaţi-l soare şi lună. Lăudaţi-l toate stelele luminoase. Lăudaţi-l cerurile cerurilor şi voi ape care sunteţi mai pe sus de ceruri. Să laude numele Domnului, căci a poruncit şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci, le-a dat legi şi nu le va călca...” (Eclesiastul 1:7)... “Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo...”; iată o altă definiţie a ceea ce ştim de la şcoală că se numeşte circuitul apei în natură. Dacă oamenii au descoperit legile materiei, întrebarea se impune de la sine: Cine a elaborat aceste legi? Răspunsul l-am găsit: Creatorul Universului.

Cine a fost meşterul lui Dumnezeu la toată opera de creare? În cartea lui Iov, în capitolul 38 Atotputernicul îl întreabă pe Iov: “...unde erai tu când am întemeiat Pământul? Spune dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât masurile (dimensiunile, greutatea, etc.), ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat (circumferinţa) peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? (legile universului) Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului; atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie? Cine a închis marea cu porţi când s-a aruncat din pântecele mamei ei? Când i-am făcut haina din nori si scutecele din întuneric? Când i-am pus zăvoare şi porţi, când i-am zis: " până aici să vii, sa nu treci mai departe, aici să ţi se oprească mândria valurilor tale.” Am citat versetele de la 1 la 10. Această întrebare nu este pusă acolo numai pentru Iov, ci şi pentru noi fiecare; dar mai ales pentru aceia care pretind că ei ştiu în ce împrejurări a apărut Pământul şi ce forţe au fost puse in mişcare, atunci când a apărut acesta în acest sistem solar.

Dacă Galilei ar fi ştiut căci Biblia susţine teoria sa cum că Pământul este rotund şi dacă ar fi avut-o în mână, (dar nu putea să o aibă pentru că Biblia era o carte interzisă la acea vreme) în timp ce a fost judecat de către tribunalul papal, ar fi arătat următoarele dovezi biblice onoratei instanţe, că Pământul se învârteşte, este rotund, nu cum se credea pe vremea aceea la Roma, ca Soarele se învârteşte în jurul pământului. Citat din cartea prorocului Isaia, capitolul 40:22: "...Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea Pământului. El (Dumnezeu) şede deasupra cercului Pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui..." Tot în acest capitol, la versetul 12 există o afirmaţie la fel de ştiinţifică ca cea de mai înainte: ...”cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură”?

Ne întoarcem din nou în cartea lui Iov, ca să găsim un răspuns la întrebarea din capitolul 38. “... pe ce sunt sprijinite temeliile pământului?...”Iată ce găsim în capitolul 26:7: ...” El (Dumnezeu) întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură Pământul pe nimic...” Iov n-a fost de faţă când Dumnezeu a creat pământul şi nici înţelepţii de astăzi care fac din ipotezele lor dogme false numite ştiinţă ; dar cineva totuşi a fost de faţă. Să ascultam un martor ocular. Deschidem cartea Proverbelor la capitolul 8:17-31. Să ascultam ce spune martorul: "Când a întocmit Domnul cerurile Eu eram de faţă, şi când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus, când au izbucnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus hotar marii ca apele sa nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile Pământului, Eu eram meşterul lui la lucru, lângă El şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neâncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul Pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. - ( DEX- "rotocol"= a da ocol la ceva rotund) Din citatul de dinainte reiese că acest martor era de faţă când Dumnezeu a pus bazele planetei, ba mai mult acel martor ocular a fost chiar meşterul care a creat totul după proiectul marelui Arhitect. Cine era acel meşter? Pentru a găsi un răspuns mergem în Noul Testament şi deschidem cartea la Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele de la 1 la 3. Citim:..."La început era cuvântul şi cuvântul era cu Dumnezeu şi cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El; ...”pentruca prin El au fost făcute toate celelalte lucruri, din ceruri şi de pe pământ cele văzute şi cele ne văzute, fie tronuri, fie domnii, fie guvernări, fie autorităţi, toate au fost create prin El şi pentru El. De asemenea El este înainte de toate celelalte lucruri, iar toate celelalte lucruri, au fost aduse la existenta prin El..." Coloseni 1;16. Deci cine era de faţă când Dumnezeu a întemeiat pământul? De faţă era Domnul Isus. In cartea proverbelor capitolul opt, El era acea înţelepciune a lui Dumnezeu. Vorbind despre Domnul Isus, Apostolul inspirat spune: ..."ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Cristos în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Coloseni 2:2-3.


Toate universităţile de pe Pământ atât cele din trecut cât şi din prezent n-au putut şi nu vor putea acumula vreodată toată înţelepciunea lui Isus. Domnul Isus este cel mai înţelept, după Tatăl din cer atât în ştiinţa morală cât şi în ceea ce priveşte ştiinţa despre materie. Descoperirile ştiinţifice se datorează însăşi prezenţei celei de-a doua oară a Domnului Isus. Da. Acesta este adevărul. Domnul Isus este prezent a doua oară, dar "nu în vederea păcatului” ( Evrei 9:28) nu asemănător omului păcătos. El este acela care L-a orbit cu strălucirea Sa, pe Saul din Tars în drumul său spre Damasc. Semnele prezenţei Sale sunt pretutindeni în jurul nostru. Un semn este, Smochinul înverzit - adică poporul Israel re întors în ţara sa. Matei 24:32-33. Un alt semn este înmulţirea cunoştinţei care produce necaz şi strâmtorare. Toate acestea sunt sintetizate în prorocia din Daniel, capitolul 12, versetele de la 1-4. Să ascultam ce-i spune lui Daniel îngerul Gabriel: ...”Căci în timpul acela (adică astăzi) se va scula Mihail, Patronul cel mare care stă pentru fii poporului Tău şi deşi va fi un timp de strâmtorare cum nu a fost niciodată de când a existat popor până la timpul acela. Totuşi în timpul acela va scăpa poporul tău, tot ceea ce se va afla scris în carte. Da, mulţi din cei ce dormeau ca în ţărâna pământului, se vor scula: unii spre nemurire, iar alţii pentru ocară şi ruşine eternă. Şi înţelepţii vor străluci ca strălucirea bolţii cereşti şi cei care au întors pe mulţi la dreptate, ca stelele în etern şi perpetuu. Şi tu Daniele tăinuieşte cuvintele şi sigilează cartea până la timpul sfârşitul. Atunci mulţi vor cutreiera şi cunoştinţa se va înmulţi...”( Niţulescu)

Aici avem asociată prezenţa lui Cristos care în profeţie poartă numele Mihail (adică asemenea lui Dumnezeu) cu cunoştinţa crescută, cu circulaţia rapidă a oamenilor, în perioada sfârşitului, care este perioada unei mari strâmtorări începuta în anul 1914. Acestea toate împreună cu altele la un loc, reprezintă un lanţ de dovezi că Domnul Isus este întors a doua oară, în timp ce pe pământ oamenii nu vor ştii o perioadă că El este prezent. Iată ce declară Domnul Isus in Evanghelia după Luca, capitolul 17:26:28 : "...şi după cum a fost în zilele lui Noe, astfel va fi şi în zilele Fiului Omului.” (la a doua Sa prezenţă) Asemenea după cum au fost în zilele lui Lot. Observam după declaraţia Domnului că un oarecare timp, lumea nu va ştii că Domnul a venit ca un hoţ. Nici cei puţini care ştiu, nu pe baza vederii naturale, ci pe baza înţelegerii profeţiilor vor avea dovada sau semnul prezenţei a doua a Domnului nostru Isus Cristos. Apostolul Petru ne îndeamnă să urmărim profeţiile ca sa înţelegem desfăşurarea lucrărilor lui Dumnezeu. 2 Petru 1:19

De ce înmulţirea cunoştinţei în toate domeniile în lume produce necaz şi strâmtorare? Răspunsul este acesta: Dumnezeu are în planul Său o nouă ordine mondială bazată pe fundamentul dreptăţii. Pentru creştini aceasta nu este un lucru nou; ei se roagă mereu ...."să vină Împărăţia Ta, să se facă voia Ta precum în Cer aşa şi pe pământ..." Conducătorii actuali ai lumii ( mai ales ai lumii creştine) vor şi ei să facă această globalizare, această unire a întregii omeniri sub o singură conducere. Până aici nimic rău în asta. Dar motivul pentru care ei vor sa o facă aceasta globalizare nu este un motiv bazat pe justiţie, deşi aparent pare a fi ceva bun pentru toată lumea. Este o pace mondială fără dispariţia inegalităţii dintre bogaţi şi săraci. Comunismul şi-a propus să facă acesta, dar curând a uitat de idealul pentru care a luptat pe baricadele revoluţiei, şi pană la căderea lui n-a încetat să se laude că în ţările unde el guverna nu a existat exploatarea omului de către om. Dar după 70 de ani, de comunism în Europa (vezi profeţia lui Isaia 23:15-18) s-a dovedit că aceasta a fost doar o utopie.

Această nouă ordine pe care Dumnezeu a plănuit-o îi vedem deja ţăruşul construirii ei înfipt prin evenimentele secolului 20. Evenimente care au dus şi vor duce la erodarea, la măcinarea, până la dispariţie a acestor guverne. (Daniel 2:35). După cum comunismul s-a prăbuşit printr-o implozie, nu explozie, s-a prăbuşit lovit dinlăuntrul sistemului său, de nemulţumirea şi revolta poporului înşelat şi nu distrus de rachetele nucleare ale Pactului Nord Atlantic, tot aşa se va prăbuşi din interior printr-o revoluţie universală numită în Scripturi ARMAGHEDON –Apocalipsa- 16.18-, şi cea mai rămas după căderea comunismului.

Această nouă ordine pe Pământ pe care a planificat-o Dumnezeu va reuşi şi toţi care vor iubi dreptatea vor fi mulţumiţi. Aceasta este acea ordine, după care s-au rugat creştinii de 20 de secole, împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ. Dacă am ştii cât este de aproape!. Oamenii astăzi sunt mai înţelepţi datorită Sfintelor Scripturi. In timpul domniei papale Biblia a fost o carte interzisă pentru popor. După anul 1800 când a încetat domnia papală peste regatele Europei, în Europa si America, au apărut societăţi de Biblii, pe care Papa le-a numit “cuiburi de vipere” şi acestea au răspândit Biblia în scurt timp în toate limbile pământului. Asupra a milioane de oameni care au adoptat-o ca fiind cartea lui Dumnezeu, Biblia a exercitat direct sau indirect o influenţă de iluminare spirituală. Misticismul şi superstiţia au început să cedeze, oamenii descătuşându-se de cătuşele ignoranţei au început sa creeze o societate mai liberă. Libertatea a făcut pe oameni mai creativi din punct de vedere spiritual şi material iar civilizaţia a crescut. Dar vai!!! Un alt nor a început să se ridice de la orizont peste societatea umană civilizată. Oamenii, mai ales cei din clasele de jos ale societăţii după o lungă perioadă de sclavie, au primit cu bucurie masajul biblic care spune printre altele că toţi oamenii indiferent de statutul lor social sau de rasă, sunt consideraţi de Dumnezeu ca fiind egali în faţa Sa; dar dreptatea propovăduită de această carte este un principiu din ce în ce mai greu de aplicat si în zilele noastre, tocmai unei libertăţi prost înţelese, şi aşa societatea devine din ce în ce mai agitată, iar pământul un loc plin de violenţă aidoma ca pe vremea lui Noe şi corupt ca-n timpul lui Lot. În final această scară de valori se va prăbuşi din interior la fel ca şi clădirea peste Samson şi Filisteni. În această înfruntare finală dintre săraci (reprezentaţi prin Samson şi bogaţi reprezentaţi prin Filisteni), înfruntare numită în Apocalipsa 16:18 cel mai mare "cutremur," cea mai mare revoluţie şi care mai este numita şi Armaghedon, nu vor fi învingători nici una din aceste două clase. (vezi tabloul cu Samson şi Filistenii). Un învingător va fi totuşi dar nu din cele două tabere. Să vedem cine va fi acesta: ..."De aceea cei mici vor fi scoborâţi si cei mari vor fi smeriţi; nu-i vei ierta. Intră în stânci (tratate militare) şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui. Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită. Numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.” Isaia 2:9-21. Face parte din Planul lui Dumnezeu ca civilizaţia de astăzi bazată mai puţin pe dreptate şi mai mult pe egoism să se prăbuşească prin autodistrugere, tocmai egoismului sălbatic care cuprinde atât pe săraci, cât şi pe bogaţi; ..."Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta..."--Ieremia 2:19. Şi într-o furie oarbă având ca experenţă cele două mari revoluţii care au zguduit Europa în trecut, (cea franceză şi cea rusă) instituţiile statului vor cădea sub loviturile revoluţionarilor în anarhie.

Psalmul 46:8-10 ne informează că Domnul va opri acel măcel..."Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut pe pământ. El a pus capăt războaielor până la capătul pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. "opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc peste pământ...."

Pe ruinele acestei lumi rele, Domnul Isus va instaura o nouă ordine mondială... Supravieţuitorii vechii lumi vor fi umiliţi şi speriaţi cum zice profetul. ...”Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei. Atunci ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi in ţara lui...” Isaia 13:11-14.

Ne aducem aminte de profeţia lui Daniel unde în capitolul 2:35 spune că bucăţile dislocate din chip s-au sfărâmat împreună (prin războaie şi revoluţii ) până au devenit ca pleava din arie vara; le-a luat vântul (anarhia) şi nici urmă nu s-au mai găsit).

Profetul Ţefania spune ca după “foc” după autopedeapsă, Dumnezeu va da popoarelor buze curate.--Ţefania 3:8-9. In Apocalipsa 19:20-21, spune ca aceştia vor fi “străpunşi” de sabia celui care şade călare pe un cal alb, adică de sabia cuvântului lui Cristos. Aceasta vrea să zică că sabia cuvântului moaie inimile păcătoşilor ca să poată primi mântuirea lui Dumnezeu, în timp ce sistemele răului “fiara “ şi “prorocul” mincinos vor fi aruncate în focul nimicirii veşnice, în moartea a doua.


De ce a venit Domnul atunci ca să se nască într-un grajd, şi nu într-un palat când Iosif şi Maria de abia au găsit un locuşor unde să doarmă?. Pentru ca să fim întăriţi in credinţă. Ori câte piedici va mai pune satana, carul lui Iehova nu poate fi oprit; să ne dovedească că lucrările lui Dumnezeu, deşi uneori se pare că nu vor reuşi ele totuşi reuşesc. El a venit nici mai devreme nici mai târziu. "La împlinirea vremii Dumnezeu a trimis pe fiul Său.” Galateni 4:4.9.

Trecuseră patru mii de ani, de când Adam a atras moartea asupra lumii şi deşi răscumpărarea lui era prevăzută după cum zice Petru că, Mielul a fost prevăzut pentru înjunghiere înainte de întemeierea lumii. (1 Petru1:19-20) Până n-a apărut Avraam cu care Dumnezeu a încheiat un legământ, din care urma sa beneficieze toată lumea, până când urmaşii lui Avraam, nu au încheiat şi ei un legământ cu Dumnezeu la Muntele Sinai şi până acel legământ n-a produs o cantitate minimă de "grâu", Domnul n-a venit să "secere' - Isus a spus la fântâna din Samaria: "...Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum gata pentru seceriş” - Ioan 4:35. Evident Domnul nu vorbea de grâu, ci de oameni gata să primească mesajul Evangheliei. Domnul a venit atunci când a trebuit să fie separat, grâul de pleavă. (Matei 3:12) şi a venit a doua oară tocmai când "neghina" şi a"grâul" au fost coapte pentru a începe secerişul evanghelic (Apoc. 14:14.); spre deosebire de celalalt, care a fost secerişul iudaic. Domnul Isus când a venit atunci s-a putut acomoda la condiţiile de viaţă ale unei epoci, fără tehnică, lipsită de comodităţile timpului de astăzi si deşi cunoştea fără să fi făcut studii superioare, toate secretele legilor materiei, n-a profitat de cunoştinţele Sale superioare pentru a pune pe picioare o industrie şi mai performantă decât cea de astăzi. A lăsat "apa sa curgă la vale", a lăsat lumea să-şi urmeze cursul neîncercând să răstoarne tronul Romei adică a respectat, „…timpurile neamurilor…”- (vezi Luca 21:24)- spunându-i lui Pilat să fie liniştit, pentru că nu avea de gând atunci să răstoarne tronuri. De acest lucru avea să se ocupe când va sta pe scaunul de domnie al măririi Sale. Matei 19:28. Noi am putea să renunţăm la confort şi să urmăm pe Domnul în sărăcie şi lipsuri, la fel ca şi Isus, care nu avea unde să-şi plece capul?
N-a profitat de puterile Sale să producă mâncare pentru Sine când era flămând, nici să facă din pietrii pâini cum i-a sugerat Satan, dar a profitat de puterile Sale pentru a aduce alinare poporului apăsat de suferinţă, vindecându-le bolile, hrănindu-i cu câteva pâini şi câţiva peşti, mii de oameni şi chiar înviindu-le morţii. Deşi avea o înţelepciune mai mare ca filosofii lumii antice cum era Platon, Socrate şi Aristotel, nu a rostit Evanghelia într-un limbaj academic, ci în limba poporului de jos, pentru ca să fie înţeleasă de toate clasele societăţii. Ce simplitate, ce măreţie în umilinţă, a manifestat Domnul Isus! "Învăţaţi de la Mine" ne îndeamnă şi astăzi. Trebuie să ştim că schimbarea Sa de natură la înviere nu i-a schimbat personalitatea. Deşi este în putere astăzi şi glorie mare, este acelaşi Isus iubitor şi blând şi că are milă de această lume nebună de astăzi. N-a venit a doua oară ca s-o distrugă, ci să-i ia din mâna jucăriile periculoase care-i produce suferinţă; să-l lege pe cel rău ca să nu mai înşele. Apoc. 20:3- Să răsară ca un Soare vindecător cum zice profetul Maleahi, capitolul 4:2.
Deci Domnul Isus nu s-a întors cu mâna goală, ci tot ce s-a construit , frumos şi benefic pentru omenire, este adus de Domnul Isus care a influenţat mintea umană, lăsând să fie descoperite legile materiei, iar oamenii operând pe seama acestor legi să producă adevărate miracole tehnice. A adus şi a permis descoperirea de medicamente şi tehnici de operare prelungind media de viaţă, astfel încât populaţia globului, care la sfârşitul secolului 19 era mai mică de 2 miliarde, să numere astăzi peste 6 miliarde. Oamenii se înşeală dacă cred că numai datorită mişcărilor sindicale şi grevelor s-a redus timpul de lucru la 8 ore, s-au acordat concedii de odihnă, concedii medicale sau acordarea de pensii la bătrâneţe. Nemulţumirea care exista în societate nu se datorează lipsei de bogăţie, lipsei de bunuri sau de hrană, ci lipsei de echitate. Legile popoarelor creştine, şi nu numai, sunt legi inspirate din cele 10 porunci; dar cine le respectă?; se jură cu mâna pe Biblie, în parlament, în justiţie şi în acelaşi timp se minte. Aceasta astăzi, spre deosebire de trecut, nu poate fi trecut cu vederea chiar şi de cei mai inculţi oameni. Bogaţii adesea se comportă cum zice Apostolul Iacov, în capitolul 5: ...”Ascultaţi acum bogaţilor. Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră. Ca focul are să vă mănânce carnea.V-aţi strâns comori în zilele din urmă. Iată plata secerătorilor care v-au secerat campiile şi pe care le-aţi oprit-o pe nedrept, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe Pământ în plăceri şi desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel...” Lumea va cădea în groapa pe care şi-a săpat-o. Dar Isus Nazarineanul va scoate ordinea din haos.
Dumnezeu îl întreabă din nou pe Iov: "...De când eşti ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor; ca să apuce capetele Pământului şi să scuture pe cei răi de pe el. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate, în haina lor adevărată. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor şi braţul care se ridică să fie zdrobit?”
Noi răspundem în locul lui Iov, cu cuvintele lui Elihu, unul din cei 4 oameni care au venit la el. “...Acum fireşte nu putem vedea lumina soarelui ca străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt si-l va curăţa; de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu”. (Iov 37:21-22)

Protectia lui Iehova

MOISE

"Voi merge Eu insumi cu tine, si Iti voi da odihna.” – Exod 33:14.

Copiii lui Israel au iesit din Egipt; au trecut Marea Rosie si au venit la Muntele Sinai. Moise s-a urcat pe Munte, a primit tablele Legii, a coborat si a gasit natiunea in idolatrie, inchinandu-se vitelului de aur pe care si-l facusera. in timp ce Moise era inca pe Munte, Domnul I-a spus ca Israel se intorsese deja de la adevaratul Dumnezeu la idoli, si ca ii ofereau drept sacrificiu unui vitel turnat ca dumnezeului care ii scosese din tara Egiptului; si l-a instruit pe Moise sa coboare la popor. Mania lui Dumnezeu era aprinsa impotriva lor si Ii propuse lui Moise ca sa-i mistuie si sa faca din el o natiune mare. Dar Moise l-a implorat pe Domnul pentru Israel si Domnul a fost rugat de el si a crutat natiunea de la anihilare promitand ca inca va fi conducatorul lor.

Apoi Moise a coborat de pe Munte. s-a dat seama ca Israel pacatuise cumplit,

si mania Sa s-a aprins impotriva lui. A aruncat tablele legii, care ii erau in mana, le-a aruncat, cand l-a vazut si l-a auzit dansand, sarbatorind si strigand in jurul idolului pe care si-l instalasera. Aici era o natiune eliberata de Dumnezeu din sclavia Egiptului. Marea Rosie se deschise pentru ei prin puterea lui Iehova. Ei primisera numeroase binecuvantari de-a lungul caii lor, dovezi remarcabile ale indrumarii divine. Totusi, in ciuda acestui fapt, aici era razvratire si idolatrie! Ce se putea astepta de la un popor care aprecia atat de putin pe Dumnezeu, incat repede s-au intors de la El? Chiar fratele lui Moise, Aaron, condus gresit de insistenta poporului , a simtit necesar sa coopereze cu ei in fabricarea vietului de aur.

Apoi Moise "a luat vitelul pe care il facusera ei, l-a ars in foc; l-a prefacut in cenusa, a presarat cenusa pe suprafata apei,si a dat-o copiilor lui Israel s-o bea" (Exod 32:20). El l-a condamnat pe Aaron, si apoi au stat in poarta taberei spunand intregului popor: “Cine este de partea lui Iehova? Sa vina la mine! si toti fiii lui levi s-au adunat in jurul lui. si le-a spus: "Asa spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare om sa-

si ia sabia si sa intre si sa iasa pe porti de-a lungul taberei si fiecare sa-si ucida fratele, fiecare om pe tovarasul sau si fiecare om pe vecinul sau. si copiii lui levi au facut dupa cuvantul lui Moise; si au cazut acolo in acea zi, din popor aproape trei mii de oameni.” – Exod 32:26-28

Strigatul lui Moise si raspunsul sau

in ziua urmatoare. Moise i-a explicat poporului cat de mare era pacatul de care se facusera vinovati si le-a spus sa mearga la Domnul in rugaciune, daca cumva s-ar putea sa se faca ispasire pentru pacatul lor. Apoi a mers la Domnul intr-o cerere profunda, pledand faptul ca daca Dumnezeu nu va ierta pe poporul Sau, atunci sa stearga Dumnezeu numele lui Moise din cartea vietii. Dar Dumnezeu a raspuns: “Oricine a pacatuit impotriva Mea, il voi sterge din cartea vietii.” El a promis sa trimita ingerul Sau inaintea lui Moise, dar l-a asigurat ca inca nu va lucra cu Israel datorita nedreptatii lui. El L-a instruit pe Moise sa le spuna despre incapatanarea lor si sa le ordone in numele Lui sa-si scoata podoabele, pentru ca sa stie ce se va intampla cu ei.

Poporul s-a supus lui Dumnezeu. Si-au scos podoabele, s-au umilit si s-au inchinat Domnului. Moise, cu inima grea, a simtit ca daca Dumnezeu ii va da in mod special intelepciune si har special pentru marea sarcina de a conduce un popor atat de pervers la o mostenire pe care Domnul le-o promisese daca iL vor servi , el va fi complet insuficient pentru promisiune. Astfel ca din nou au apelat la Dumnezeu in rugaciune sincera. El i-a spus despre ingrijorarea lui si dorinta sa sincera pentru ajutorul Sau si prezenta Sa cu el pe tot drumul, zicand: Aceasta este o lucrare prea grea pentru mine!

Apoi Domnul l-a asigurat pe Moise ca va merge cu el, ca va fi in prezenta lui de-a lungul intregii calatorii spre tara Promisa; caci a gasit har in ochii Sai. El a spus, “Prezenta Mea va fi cu tine, si iti voi da odihna.” Atunci Moise l-a rugat pe Domnul, “Arata-mi gloria Ta!” Aici Dumnezeu l-a pus pe Moise intr-o despicatura de stanca si l-a acoperit cu mana Sa in timp ce trecea si l-a lasat pe Moise sa vada gloria sa in spate, spunand, “ Nici un om nu poate avedea fata Mea si sa traiasca.”

Cand Dumnezeu vorbeste despre prezenta Sa cu servitorii Sai nu tebuie sa ne gandim ca este prezent personal, ci prin Spiritul Sau si prin mesagerii ingeresti, sustinandu-i, binecuvantandu-i si indrumandu-i. El ii protejeaza de tot ceea ce le va face rau. El vegheaza asupra fiecarui interes si are grija de ei.

Ideea omniprezentei lui Iehova-o eroare

Este un gand comun, dar eronat ca Dumnezeu este de fapt prezent pretutindeni. Noi nu intelegem ca Scripturile invata asa. Aceasta eroare dominatoare ca Dumnezeu este pretutindeni prezent si in acelasI timp, i-a condus pe multi sa gandeasca despre El ca nefiind deloc o persoana, ci numai o influenta. Noi intelegem ca prezentarea Biblica este aceasta: Anume ca Dumnezeu are o prezenta personala, fizica pe langa puterea si influenta pe care o exercita; si faptul ca El are un sediu central de guvernare, unde locuieste.

“Cerul este tronul Meu, pamantul este asternutul picioarelor Mele,” spune Iehova. Cel care are sediul in cer si al carui asternut al picioarelor Sale este pamantul este marele Dumnezeu! Dar aceasta este , bineanteles, o figura de stil plina de forta, aratand puterea si controlul Sau atotcuprinzatoare. Dumnezeu nu sta de fapt intr-o anumita partea universului si are picioare naturale in alta parte. Limbajul Scripturii se acomodeaza mintii omului si vorbeste despre Dumnezeu de parca are aceleasi membre ca si omul. De fapt, noi nu stim cu ce seamana un corp spiritual. Şi el nu se arata, nici chiar sfintilor Domnului care sunt inca in trup.

intelegem ca prezenta in trup a lui Iehova este in cer. Totul in Biblie ne invata ca El este foarte mare – infinit in putere. Citim ca ”Domnul priveste din inaltimea cerurilor, si vede pe toti fiii oamenilor. Din locul locuintei Lui, El priveste pe toti locuitorii pamantului.” El ii priveste pe oameni in suferinta lor si a prevazut eliberarea lor “la vremea potrivita.” Dar noi trebuie sa distingem aceasta gandire a privirii lui Dumnezeu din cer si gandul ca El este prezent personal pe pamant. Nu multi au acces la puterea care controleaza universul. si acei care au privilegiul de a veni la puternicului Rege din cer. Pot veni numai pe calea hotarata de El, supusi conducerii pe care o facuse.

Nu putem limita puterea lui Iehova! Inventiile acestui timp al sfarsitului, care au crescut puterile noastre de comunicare, si astfel sa fie unite toate partile globului, ne dau doar o conceptie slaba a puterilor infinitului Dumnezeului celui Atotputernic. Aceste inventii, credem, vor continua sa creasca si sa se multiplice in varsta care vine, adaugand din ce in ce mai mult la puterile sI binecuvantarile omenirii. Acestea vor da omenerii o apreciere din ce in ce mai mare a maiestatii, gloriei si puterii Creatorului lor in timp ce iL cunosc asa cum este si I se inchina in spirit si adevar. Totusi, nici o minte omeneasca, chiar perfecta, nu va fi in stare sa inteleaga pe puternicului Creator al universului.

Indrumarea lui Dumnezeu prin pustiu.

Astfel Dumnezeu i-a promis lui Moise ca prezenta Sa, puterea Sa si harul sustinator vor merge cu el pe tot drumul. El a dorit ca el sa inteleaga ca nu trebuia sa indeplineasca marea sa lucrare singur, fara sprijinul deplin a lui aDumnezeu.. “Voi fi cu tine,” a fost promisiunea. Prezenta lui Dumnezeu a fost intr-adevar cu copiii lui Israel intr-un mod foarte bine remarcat – continuand cu ei din timpul cand au trecut Marea Rosie, indrumand prin binecuvantari sau prin pedepse, dupa cum trebuia. El a fost cu ei in stalpul de nor ziua si stalpul de foc noaptea si prin prezenta Sa in gloria sechina care acoperea locul- Milei in Sfanta Sfintelor din Tanernacol. Dupa Tabernacol erau instalate prin instructinea lui Dumnezeu, aceste manifestari ale prezentei Sale, puterea Sa si grija Sa veghetoare care nu greseste niciodata. Stalpul de nor si foc i-a indrumat in calatorie; si cand acestea se opreau, era o indicare de la Dumnezeu ca trebuie sa stea acolo unde erau pana ce stalpul de nor sau foc se ridica si porneau din nou.

Moise ii spuse Domnului, “ Daca Tu nu esti cu noi, sa nu ne mai trimiti” - aceasta este o sarcina prea mare pentru oricine pentru a o indeplini singur. Dar daca vei continua sa fii cu noi, daca pot sa arat voia Ta si sa fiu indrumat de Tine, atunci voi fi in stare sa conduc acest popor prin pustiu spre tara Canaanului. In mod frecvent Domnul ii vorbea lui Moise prin Tabernacol. Astfel vedem ca promisiunea prezentei Sale cu ei a fost indeplinita. Domnul le-a dat odihna. El a trait o suta douazeci de ani, dar nu I-a slabit nici puterea nici vederea. Ne amintim ca a fost un timp cand Moise si-a dat seama ca lucrarea de judecare a poporului era prea mare pentru el. Saptezeci de judecatori au fost alesi sa-si imparteasca sarcina. Iar cand chestiunea era prea dificila pentru ei, pentru a o judeca, au adus-o inaintea lui Moise. El a apelat la Dumnezeu cu toate dificultatile si sarcinile lor si au fost binecuvantati in continuare

Lectia Israelului spiritual

Experientele Israelului din vechiul testament au lectii foarte importante pentru Israelul lui Dumnezeu in sensul simbolic al cuvantului, pentru Israelul spiritual, Biserica evanghelica. (La inceput si acestia au fost in "Egipt" in lume, nu numai in lumea fizica, dar si in aceleasi conceptii si idei despre viata ca lumea in general. Israel a trebuit sa parasesca efectiv Egiptul, dar urmasilor lui Isus nu li se cere sa paraseasca sa iasa din mijlocul oamanilor ci doar sa paraseasca unelele modele de gandire si de viata rele ale lumii. Isus rugadu-se la Tatal pentru noi a spus: "...Nu Te rog Sa- i iei din lume, ci Sai pazesti de cel rau."-Ioan 17:15.)---( nota copiatorului. z.n.) Am fost invitati sa iesim din lume si sa calatorim spre noua tara pentru a intra in mostenirea cereasca Ne idreptam spre imparatia glorioasa promisa noua daca suntem credinciosi. Exista incercari si dicultati de-a lungul caii Dar Dumnezeul nostru ne-a promis, (cum I-a promis lui Moise servitorul Sau) ca va fi si de acum incolo cu noi. Uneori ni se pare ca se retrage si ne lasa singuri; dar El de fapt nu face asa. El ne testeaza loialitatea si credinta noastra in El prin retinerea sensului de prezenta uneori.

La fel si noi, ca si Israelul din vechime, concludem ca Dumnezeu nu mai este cu noi, si ne intoarcem la dumnezeii la care ne inchinasem odinioara - dumnezei ai bogatiei si puterii, dumnezei la care s-au inchinat natiunile din jurul nostru? Ne vom da la benchetuiri, la veselii lumesti si pacat? Vom uita noi toata calea prin care Dumnezeul nostru ne-a condus, toate marile eliberari pe care le-am consemnat in vietile noastre? “Stramtorarea,suferinta, persecutia, foamea, goliciunea, pericolul, sabia, viata, moartea sau lucrurile prezente sau lucrurile care vin sau oricare alt lucru creat ne va desparti de iubirea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos Domnul nostru?” Sigur ca nu!

Cu cat ne apropiem mai mult de Domnul, cu cat este iubirea noastra mai mare, mai mult ne dam seama de indrumarea divina si mai mult ne vom folosi de mijloacele pe care ni le-a dat pentru intarirea si sustinerea noastra. Noi putem sa-L chemam la timp de nevoie; noi mergem la El in rugaciune; cei care se incred in El nu cad niciodata si cauta sa mearga serios pe calea lor, in incredere deplina. Consacrand totul lui Dumnezeu, trebuie sa cautam indrumarea Sa, prezenta Sa cu noi, in toate afacerile acestei vieti.

Putini sunt acei care au o sarcina asa de mare ca si Moise. Dar toti copiii lui Dumnezeu au sarcini de purtat si responsabilitati importante planeaza asupra noastra a acelora care am luat voturile Dumnezeului nostru. Fiecare membru al corpului lui Cristos, adevaratul Israel al lui Dumnezeu, este privilegiat sa aiba indrumarea continua a Domnului in fiecare experienta a calatoriei noastre in pustiu. Ne este data mana cereasca. Apa vietii curge spre noi pentru improspatarea noastra zilnica, din Stanca Varstelor lovita. Toiagul pedepselor Tatalui ne modereaza cand suntem in pericol sau cand ne ratacim pe o cale interzisa. Cu cata iubire ne aduce inapoi pe calea dreapta si ne vindeca ranile noastre si ne iarta poticnirile si slabiciunile noastre! Sigur ca putem avea incredere in indrumatorul nostru ceresc. Astfel ne putem increde in El si sa fim pastrati in pace. Inimile noastre pot exclama impreuna cu poetul:

“El mi-a indrumat pasii unde nu am putut sa vad,

Pe caile pe care nu le cunoscusem;

Cel necinstit a devenit drept si cel dur facut fin

Dupa cum l-am urmat pe Domnul singur.

Laud numele Lui pentru Psalmii placuti,

si izvoare de apa pe cale;

Pentru stalpul stralucitor de foc noaptea,

si scutul adapostitor ziua.

“Exista lumina pentru mine in pustiul fara drum

in timp ce urmaresc minunile din vechime,

Cand Dumnezeul intregului pamant a mers inainte

Pentru a-mi cauta un loc de odihna!

S-a schimbat El pentru mine? Nicidecum, El nu s-a schimbat;

El ma va aduce pe o cale noua,

Prin foc, potop ma va feri, de fiecare dusman viclean,

La fel de bine ca ieri.”

El care s-a ingrijit atat de mult pentru Israel dupa trup, care era un popor pervers si nestatornic, va avea grija si mai mult de adevaratul Israel spiritual, care il iubeste suprem si cauta zilnic sa cunoasca mai mult voia Sa pentru a o putea face.

Apostolul Pavel, avertizeaza pe Israelul spiritual ca sa nu cada dupa acelasi exemplu al Israelului natural necredincios, si astfel sa pierda sustinerea lor in Domnul, spunand: “Noi care am crezut intram in odihna.” (Evrei 4:3) Necredinciosia care a condus la neascultarea si perversitatea Israelului dupa trup, a condus la respingerea lor finala de catre Domnul ca poporul favorit; pe ei pe care I-a pregatit ca sa le aplice cele mai pretioase promisiuni. Ei s-au pierdut pentru totdeauna ca natiune intr-un loc special al favorii care era a lor prin mostenire. Ce lectie ar trebui sa fie aceasta pentru Israelul spiritual!. Si vedem inca astazi ca marea masa a Israelului spiritual cade “dupa acelasi exemplu de necredinciosie.” si ei, de asemenea, vor pierde locul principal al favorii, care le-a fost oferit cand a fost luat de la Israelul natural necredincios. Numai o “ramasita” credincioasa atat a Israelului natural cat si spiritual va castiga marea mostenire oferita de Domnul.

Mostenirea glorioasa a Israelului spiritual

Acei care se dovedesc credinciosi in timpul dispensatiei prezente vor mosteni cele mai pretioase lucruri pe care Dumnezeu trebuie sa le ofere, lucrurile secrete care au fost tinute ascunse de veacuri, dar sunt acum dezvaluite adevaratilor sfinti ai lui Dumnezeu. Credinciosii din varstele trecute vor mosteni pamantul ca si conducatori si printi, peste omenire, in timpul domniei glorioase ale lui Mesia. Adunate la acestea va fi Israelul natural care inca traia atunci. Ei vor avea o mostenire bogata. Ceea ce ramane pentru ei in varstele gloriei care urmeaza, nu putem sti cu certitudine, dar va fi o portiune binecuvantata, putem fi siguri.

Cei credinciosi ai varstei prezente au fost ridicati “sa stea in locurile ceresti cu Isus Hristos” – “ Leul din tribul lui Iuda.” Acesti credinciosi sunt 12 triburi ai lui Israel care trebuie sa domeasca cu El. Acestia – numai o mica turma, in toatal 144 000 – sunt ramasita credincioasa a Israelului natural care s-a adunat la inceputul varste Evanghelice si ramasita credincioasa din biserica Neamurilor ale acestei varste. (Apocalipsa 7:4-8; 14:1-5) Acestia au “pacea lui Dumnezeu care intrece orice intelegere,” si pe care nu o poate sti nimeni. “Pacea Mea v-o dau voua,” sopteste Stapanul acestora. Acum avem odihna; si suntem asigurati ca noi care am intrat in aceasta odihna la timpul potrivit, daca nu slabim, intram in ”odihna completa care ramane pentru poporul Domnului.” Aceasta ramasita in care vom intra cand experientam “schimbarea” glorioasa la intaia inviere, cand suntem transformati in trup si facem asemenea Domnului, vom vedea si cunoaste dupa cum vedem acum si cunoastem pe Dumnezeu. Vom fi apoi binecuvantati cu glorie din belsug pe care ne-a promis-o – nemurirea, natura Sa divina - si un loc cu Salvatorul nostru pe tronul Sau.

Dumnezeul lui Israel este intr-adevar chiar prezent cu poporul Sau adevarat. El nu ne uita niciodata, ci baga de seama in mod constant asupra intereselor noastre, pazindu-ne in fiecare timp de pericol, furnizand fiecare nevoie a noastra, atat temporala cat si spirituala, ceea ce este mai bun pentru interesul noii creature. El citeste fiecare gand al inimilor noastre; El marcheaza fiecare impuls de devotare si iubire pentru El; El formeaza toate influentele care ne inconjoara vietile in vederea disciplinarii si curatirii; asculta fiecare strigat al nostru pentru ajutor mangaiere, compatimire si tovarasie cu El. El nu ne uita nici chiar un moment si nici nu uita sa ne pazeasca. “... El nu dormiteaza nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel..." (Psalm 121:4) Daca iL chemam in orele ocupate ale zilei sau in ceasurile linistite ale noptii, El este aproape de a sustine, sprijini si proteja, fie ca putem sa ne dam seama de prezenta Sa uneori sau nu.

Cat de binecuvantata este asigurarea unei griji constante si a credinciosiei! Nici un copil adevarat al lui Dumnezeu nu este lipsit de aceste dovezi ale relatiei pretioase cu Tatal – Dumnezeul lui Israel. Si sfintii care au fost chemati cu chemarea cereasca si sunt credinciosi, sunt adevaratul Israel in cel mai inalt sens, mostenitori ai promisiunilor, cele mai pline de sanse. Cat de buna este mostenirea noastra!

Articol redactat de C. T. Russel la 1 octombrie 1914-R 5547

Fiul Risipitor

CE ŞTIM DESPRE SFÂRŞITUL LUMII?

Deoarece mai multe scripturi avertizează că lumea se va sfârşi . Chiar Domnul Isus declară în Matei 13, că va veni un sfârşit al veacului şi că atunci neghina, care sunt fiii celui rău, va fi aruncată în cuptorul aprins unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, mulţi creştini încearcă să-şi asigure viitorul în speranţa că vor fi răpiţi la cer, atunci când Pământul cu tot ce este pe el va arde. 2 Petru 3:10
Dar probabil nici în cer nu va fi prea bine, pentru că trupurile cereşti se vor topi (de căldura focului), spune acelaşi apostol.
Dacă am asemăna diferitele confesiuni religioase cu nişte firme de asigurări pe viaţă, sper că nu s-ar supăra nimeni. Fiecare alege firma cea mai potrivită, care să-i asigure protecţia vieţii. Odată asigurat el doarme liniştit în "patul" confesional, fiind sigur că viitorul său VA FI FERICIT .
Unii se trezesc în acea confesiune şi observă că ceva nu merge bine. Nu se simt la un moment dat siguri că credinţa lor este adevărată, observând acolo unele lucruri care nu se potrivesc cu cuvântul Scripturilor Sfinte. Atunci patul li se pare strâmt şi învelitoarea scurtă ( Isaia 28:30).
Vorbind despre aceste stări de lucruri, Domnul Isus spune în Pildă că atunci, ..."în noaptea aceea doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul lăsat. Luca 17:34
Domnul spune să cercetăm Scripturile, să verificăm "firma" la care ne-am făcut "asigurarea", ca nu cumva să ne încredinţăm viaţa noastră unor înşelători şi s-o părăsim repede, pentru că odată ce firma va da faliment ne-am pierdut asigurarea.
Scripturile avertizează falimentul total al unei mari firme scriptural numită, BABILON.
Ne temem că termenul de "Babilon" se aplică după Scripturi unor biserici creştine, pentru că acest Babilon a fost cândva un potir de aur în mâna Domnului. Ieremia 51:7

Religiile păgâne nu au fost potire de aur. Păgânii nu cred că Isus este Răscumpărătorul, dar creştinii cred. Apostolul Pavel spune că, creştinismul la început a fost curat în învăţături după cum declară, "..v-am logodit cu un bărbat ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem că după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos." 2 Cor. 11:2, 3
Istoria este martoră că temerile Apostolului s-au adeverit. Încercările neizbutite de a reforma Babilonul, începute în secolul al XVI-lea sunt exprimate prin cuvintele profetului, "AM VOIT SĂ VINDECĂM BABILONUL". (Ieremia 51:9) - Părăsiţi-l - părăsiţi patul - şi haidem fiecare în ţara noastră - LA CREDINŢA ADEVĂRATĂ.

Ca să ne dea ideea de Babilon - de confuzie, de amestec de bun cu rău. Domnul a spus o pildă în Matei 13:47 despre creştinism, asemănându-l cu un năvod în care se găsesc peşti buni, amestecaţi cu peşti răi. Domnul spune că va face o separare între creştini, aşa cum în pildă peştii buni sunt puşi în vase, iar restul aruncaţi acolo de unde au venit - înapoi în mare. Cam pe la sfârşitul secolului al XIX-lea a început separarea, după cum este şi în pilda neghinei. Amândouă arată acelaşi lucru - separarea Bisericii adevărate de cea falsă. Babilonul este un sistem religios şi ca să putem înţelege aceasta, l-am putea asemăna cu o moară mare, unde între două pietre de moară se macină hrană spirituală pentru cei flămânzi de mântuire.
Această moară, acest creştinism cu multele sale secţii confesionale, oferă o hrană săracă în adevărul dumnezeiesc, aşa încât cei care o mănâncă nu se pot dezvolta spiritual şi uneori se intoxică. Isus, folosind o metaforă, zice: "Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată (VA PĂRĂSI BABILONUL) şi alta va fi lăsată - arătând despărţirea în timpul secerişului a celor două Biserici (femei). Cea adevărată va părăsi Moara - pentru că piatra ei va fi luată şi aruncată în Mare (Apoc. 18:21-22) şi nu se va mai auzi vuietul morii.
Apa care învârteşte roata morii va seca pentru a fi pregătită calea lui Cristos şi a Bisericii (împăraţii care vin din Răsărit - Apoc. 16:12) Moara se va opri din lipsă de apă pentru că -apa este compusă din noroadele care susţin Babilonul - Apoc. 17:15.
Babilonul a strâns laolaltă grâul şi neghina, peşti buni şi răi, dar acum Domnul face separarea . "...Şi un alt înger a ieşit din templu şi striga cu glas tare celui care şedea pe nor: pune secera ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt. Apoc. 14:15. "...La vremea secerişului va spune secerătorilor, smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu" - Matei 13:30.
Domnul spune că secerişul este sfârşitul veacului. Acest lucru este înţeles de fiecare creştin care gândeşte că noi ne găsim în timpul sfârşitul - la sfârşitul veacului.
Pilda spune că neghina va fi aruncată în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Cuptorul aprins nu este iadul, după cum am crezut eu cândva, pentru că pilda foloseşte un limbaj spiritual, nu literal. Arderea neghinei nu înseamnă arderea oamenilor, ci distrugerea neadevărurilor despre Dumnezeu şi planul Său. Distrugerea a ceea ce a semănat Satan. Focul nu este real - un foc la care să te poţi încălzi - la fel, nici cuptorul.
Cuptorul acesta este creştinătatea, iar focul pedepsele.
Poporul evreu a fost cuprins de acelaşi foc de necazuri în anul 70 d. Cr.

Şi atunci a existat un seceriş cu grâu, iar pleava a fost aruncată în foc, după cum spune Ioan Botezătorul evreilor: "... Cât despre mine eu vă botez cu apă spre pocăinţă; Dar Cel care vine după mine, este mai puternic decât mine... El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. (DUHUL SFÂNT A VENIT LA RUSALII PESTE CREDINCIOŞI, IAR FOCUL PESTE CEI NECREDINCIOŞI, MAI TÂRZIU ÎN ANUL 70. NU ESTE VORBA DE FOCUL PE CARE L-AU PUS ROMANII TEMPLULUI, CI MAI MULT NENOROCIRILE CARE S-AU ABĂTUT ASUPRA LOR. Focul a început atunci şi a continuat 18 secole (Mat. 3:12).
În acest foc îl găsim pe bogatul nemilostiv din pildă . Bogatul de altădată a fost poporul lui Israel şi care respingându-l şi răstignindu-l pe Isus, a fost aruncat în focul pedepsei lui Dumnezeu. Bogatul va ieşi din foc, după cum şi neghina din secerişul evanghelic. Focul lui Dumnezeu va arde mândria, iar cei care au practicat şi au propovăduit neadevăruri vor fi ruşinaţi, dar nu nimiciţi. "...Dacă lucrarea lui va fi arsă îşi va pierde răsplata. Cât despre el va fi mântuit, dar ca prin foc." 1 Cor. 3:15.

Veacul care se va sfârşi este sfârşitul obiceiurilor rele din lume, nu lumea ca persoane. Apostolul spune că această lume geme şi suspină şi aşteaptă nu pe deplin lămurită, aşteaptă izbăvirea. Isus va lega pe Satan şi lumea va fi izbăvită.
Apostolul spune că va fi o lume nouă, o lume viitoare. O lume viitoare, dar cu aceeaşi oameni pentru care a murit Cristos. "Căci după cum toţi mor în Adam, toţi vor fi făcuţi vii în Cristos." 1 Cor. 15:22
"NU UNOR ÎNGERI A SUPUS EL LUMEA VIITOARE." Evrei 2:5.
O LUME VIITOARE? MĂRIT SĂ FIE DOMNUL CĂ NU VA DISTRUGE LUMEA, CI DUPĂ CE O VA PEDEPSI VOR ZICE: "...VENIŢI SĂ NE ÎNTOARCEM LA DOMNUL. CĂCI EL NE-A SFÂŞIAT, DAR TOT EL NE VA VINDECA. EL NE-A LOVIT, DAR TOT EL NE VA LEGA RĂNILE. " Osea 6:1.

Desigur că vor fi şi incorigibili care vor merge în moartea a doua, dar noi ne bucurăm că: "...După cum prin neascultarea unui om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fin făcuţi neprihăniţi." Rom. 5:19.
Lumea viitoare mai este numită, cer nou şi pământ nou.
Nu o altă planetă Pământ, ci o altă conducere, pentru că pământul fizic n-a fost făcut în zadar, ci ca să fie locuit. Isaia 45:18.

Apocalipsa spune mai departe, că în această lume nouă cu aceeaşi oameni vechi, va şterge lacrimile din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut (LUMEA VECHE). Apoc. 21:1-4.
"Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: Iată Eu fac toate lucrurile noi." (Vers. 5)

Babilonul, sistemul actual religios, nu va trece în lumea nouă. Vor fi oameni credincioşi, dar nu vor aparţinea actualelor Biserici creştine. Toţi cei care s-au îmbogăţit, şi şi-au câştigat pâinea din serviciul religios, vor ajunge şomeri. Aceşti "şomeri" vor putea, dacă se vor lăsa de vechile obiceiuri să se angajeze la marele patron şi vor fi mulţumiţi cu plata pe care o vor primi. Mulţi vor zice atunci: "Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni (alţi patroni) afară de tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine şi numele Tău îl chemăm". Isaia 26:13.
Să nu ne temem deci de "sfârşitul veacului."
Scriptura spune că au mai fost sfârşituri de veacuri.
Să examinăm trei versete.

1. LA SFÂRŞITUL ACESTOR ZILE NE-A VORBIT PRIN FIUL SĂU. Evrei 1:2

2. El a fost cunoscut înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la SFÂRŞITUL VREMURILOR pentru voi. 1 Petru 1:20.

3. Pe când acum la SFÂRŞITUL VEACURILOR - s-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Evrei 9:26.

Este clar că toate aceste versete vorbesc de prima prezenţă, la sfârşitul veacului iudeu, la sfârşitul celor 70 de săptămâni, arătate în cartea lui Daniel 9 :24,26,27.
Veacurile acelea s-au sfârşit, dar Israel n-a pierit.
Veacurile acestea în care trăim noi se vor sfârşi, dar lumea nu va pieri, ci doar se va reforma.

Babilonul va cădea aşa cum a căzut şi comunismul. Activiştii lui au trebuit să se orienteze spre altceva, să-şi schimbe meseria.
Apostolul spune că:"El (Isus) s-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest VEAC RĂU (Gal. 1:4). Toţi oamenii cinstiţi, şi sunt foarte mulţi aceştia, doresc să se se sfârşească cu răul. Este spre binele tuturor să vină o lume nouă, o conducere mai dreaptă. Marele chirurg va face operaţia dureroasă, dar necesară să ne cureţe de lepra păcatului, ca să putem trăi veşnic, pentrucă nu degeaba şi-a dat viaţa pentru noi.

Veacurile cele bune care vin sunt vremile sau veacurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor. Fapte 3:21.
Sunt veacurile Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.
Înainte de a se sfârşi complet cele rele, într-un sens, veacurile cele bune sau vremile aşezării din nou au şi început. Aceasta se întâmplă aidoma cum a fost la naşterea lui Iacob, scoţând mâna, înainte de a se naşte copilul întreg.
Despre acest copil ar fi ceva de spus aici. Este vorba de poporul Israel, despre care profeţiile arată că se va naşte a doua oară, nu din pântece ca strămoşul lor Iacob, ci din oase uscate. Vezi profeţia lui Ezechiel, capitolul 37.
Moise profeţeşte că aceste lucruri se vor întâmpla în "ZILELE DE PE URMĂ - SAU LA SFÂRŞITUL VEACULUI."
Deuteronomul 4:30,31: "Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri, în strâmtorarea ta în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui."

Moise vorbeşte despre holocaustul poporului evreu şi că acesta se va sfârşi în VREMILE DIN URMĂ.
NU TRĂIM NOI ACESTE VREMI? Nu este poporul evreu renăscut? Ba da. Noi vedem cu ochii noştri că au început veacurile noi, au început vremurile aşezării din nou, chiar în acea naţiune neânsemnată în ochii lumii. Poporul Israel, Smochinul înverzit! Nu vedem noi că şi alţi copaci au înverzit? - ALTE NAŢIUNI - Luca 21:29.
Dacă sfârşitul veacului înseamnă sfârşitul vieţii pe Pământ, ce rost ar avea ca evreii să se întoarcă la Dumnezeu în vremurile de pe urmă, după cum zice în Deut. 4:30.
Versetul 31 din profeţie vorbeşte că un legământ încheiat de Dumnezeu cu Avraam, abia în vremurile de pe urmă a domniei celui rău şi de început al Domniei lui Cristos, va acţiona asupra poporului evreu în deplinătatea clauzelor sale.
Daniel spune în capitolul 12 că aceste lucrări se vor face la ordinul şi sub comanda Marelui Voievod Mihail - Cristos - Ocrotitorul copiilor poporului lui Daniel, Ocrotitorul poporului evreu. Ocrotitorul acelora care L-au străpuns - iar ei vor plânge de ruşine. El îi va ierta (Zaharia 12:10) şi chiar a început să-i ierte.
Ei nu se vor dezmetici complet din ameţirea în care au căzut - numai după ce ultimul membru al Bisericii va fi trecut de pe Pământ în sferele cereşti. Vezi Rom. 11:25-27 Atunci va fi inaugurat cu ei un nou legământ.
După ce Babilonul cel mare, despre care am vorbit la început va cădea, şomerii lui şi toate popoarele vor merge la Ierusalim pentru a se angaja la noul stăpân. Dacă nu vor merge nu vor mai avea pâine. Zaharia 14:16-17.

Profetul Mica în capitolul 4:1 şi profetul Isaia în capitolul 2:2 ne vorbesc tot despre VREMILE DE PE URMĂ. Ba, mai mult, aceşti profeţi atenţionează că tocmai în vremile din urmă va începe Împărăţia lui Dumnezeu. Vom cita numai pe Mica, din economie de spaţiu, . Să ascultăm: "În vremile de pe urmă muntele casei lui Iehova va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte şi se va înălţa deasupra dealurilor." Avem deci o declaraţie foarte sigură a doi martori, Mica şi Isaia că "Muntele casei lui Iehova", Împărăţia cerurilor se va întemeia, se va inaugura nu după timpul sfârşitului, ci chiar la sfârşitul veacului, în timp ce vor mai fi "dealuri", vor mai fi puteri conducătoare. Al treilea martor, Daniel, face ca funia să fie împletită în trei, când zice: "...Ea va sfărâma şi va nimici celelalte împărăţii..." Daniel 2:44.
Dacă împărăţia, "Muntele casei lui Iehova", se va întemeia numai când nu vor mai fi dealuri (puteri pe pământ), întrebarea este ce împărăţii ar mai avea de sfărâmat şi nimicit această împărăţie cerească.
Ca să înţelegem ce înseamnă "împărăţie cerească" poate ar fi bine să ne amintim cuvintele Domnului Isus din Evanghelia după Matei, capitolul 11:11: "Adevărat vă spun că dintre cei născuţi din femei nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic din Împărăţia cerurilor este mai mare decât el."
Avem aici o declaraţie infailibilă a Domnului Isus despre adevăratul sens al cuvântului "Împărăţia lui Dumnezeu". Ea vine de sus, apasă şi turteşte aceste dealuri până le va face ca pleava (Dan. 2:35) Noi trăim chiar în mijlocul acestor evenimente. Tot ceea ce se întâmplă pe glob este o dovadă puternică că Împărăţia lui Dumnezeu, Isus şi membrii înviaţi pe planul L, apasă, turteşte, sfărâmă casa celui rău, începând din 1914 încoace. Habacuc 3:13
Scripturile prezic pedepse mari peste lumea rea de astăzi; cu toate acestea mila lui Dumnezeu lucrează împreună cu dreptatea.
Isaia spune: "Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor. Voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori." Isaia 13:11.
"...De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când mă voi scula la pradă, căci
am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-mi vărs urgia peste toată aprinderea mâniei MELE. Căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei MELE.
Atunci voi da popoarelor buze curate ca toţi să cheme numele Domnului să-I slujească într-un gând " Ţefania 3:8,9
Focul de aici nu este fierbinte pentru că după acest foc, va da popoarelor buze curate

."Căci iată Domnul vine într-un foc şi carele Lui sunt ca un vârtej. Îşi preface mânia într-un jăratec şi ameninţările Lui în flăcări de foc." Isaia 66:15.
"Focul geloziei", "mânia prefăcută în jăratec", ameninţările în "flăcări de foc" sunt simboluri ale pedepselor divine peste o lume pe care "o va ucide cu sabia Lui." Sabia Lui este Cuvântul Său, care străpunge inima păcătosului, iar aceştia vor zice asemenea evreilor la cuvântarea lui Petru şi au rămas străpunşi la inimă (de sabia Domnului) şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: "FRAŢILOR, CE SĂ FACEM"? Fapte 2:37.

"Dumnezeu are la dreapta Sa focul legii". Deut. 33:2.

În acest foc vor fi aruncaţi Fiara şi Prorocul Mincinos. Sistemele răului care nenorocesc pe oameni, iar oamenii,ca indivizi, "vor fi ucişi cu sabia care ieşea din gura celui care şedea călare pe cal." (Sabia cuvântului din gura lui Cristos).
Oare nu această sabie ne-a ucis vechile năravuri în noi când ne-am pocăit? (Apoc. 19:20, 21) Nu această sabie cu două tăişuri ne mai străpunge şi acum inimile? Evrei 4:12,13
Putem să înţelegem că Dumnezeu pedepseşte lumea cu Milă, pentru ca lumea să se poată corecta, să poată primi buze curate? "Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!" Ps. 34:8.
Osea 6:5 "DE ACEEA ÎI VOI BICIUI PRIN PROROCI, ÎI VOI UCIDE PRIN CUVINTELE GURII MELE ŞI JUDECĂŢILE MELE VOR STRĂLUCI CA LUMINA."
Căderea puterilor acestor lumi se va face cu mare zgomot. Oamenii vor fi îngroziţi de spaimă, mai ales oamenii puterii.
"Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte un bărbat?
Pentru ce văd pe toţi bărbaţii (de stat) cu mâinile pe coapse, ca o femeie în facere? Pentru ce s-au gălbenit toate feţele? Ieremia 30:6
De frica terorismului, de frica anarhiei.
Împotriva acestui nou duşman, armamentul ultrasofisticat nu este suficient de eficace Sute şi mii de agenţi secreţi păzesc pe şefii de state ca să nu fie asasinaţi. Împărăţia lui Dumnezeu, despre care vorbeşte profeţia lui în Daniel 2:44, zdrobeşte aceste împărăţii într-un fel cum nu se poate mai inteligent. Puterile lumii se autodistrug (se sfărâmă împreună, Dan. 2:35) Atunci bucăţile s-au sfărâmat până au devenit ca pleava. Nu vin îngeri din cer să le sfărâme.
Ca să înţelegem aceasta privim pe Ghedeon. Cine ar fi putut bănui că madianiţii se vor ucide unul pe altul?
Ghedeon şi cei 300 a sunat din trâmbiţă, au spart ulcioare şi toată tabăra madianiţilor a început să alerge, să ţipe şi să fugă. I-a determinat să întoarcă sabia unii împotriva altora. Judec. 7:20-22.
Priviţi pe Iosua cum a făcut să cadă zidurile Ierihonului (Iosua 6:20) şi poate aşa vom înţelege cum mai marele Ghedeon, mai marele Iosua ,Isus, regele nostru, cucereşte aceste împărăţii şi "zdrobeşte pe copiii multor ţări". Ps. 110:6 - Niţulescu.
Întrebăm împreună cu Isaia: "... cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt?" Isaia 41:2)
"Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe Pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului Mării şi al valurilor...Când vor începe să se întâmple aceste lucruri să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele pentru că izbăvirea voastră se apropie." Luca 21:25-28. Ţefania 2:3.

Iosua, un tip al lui Isus

Peregrinajul poporului evreu spre Canaan ţara promisiunii este o lecţie pentru creştinii care calătoresc spre canaanul ceresc. Incercarile lor prin pustiul Sinai se aseamana cu încercarile prin care trec creştinii in aceasta viaţa calătorind spre ţara promisiunilor lui Dumnezeu.
In lectia noastra ne vom ocupa de partea din urmă calatoriei evreilor la sfarsitul celor 40 de ani de pribegie.
Trecerea Iordanului sub comanda lui Iosua, cucerirea puternicei cetăţi a Ierihonului şi ce reprezintă toate aceste intamplări pentru creştinul care studiază cuvântul lui Dumnezeu.
De asemenea vom examina şi compara lucrarea lui Iosua cu aceea a lui Isus la a doua prezenţă, intrarea in imparatia lui Dumnezeu, trecerea Iordanului mortii şi cucerirea de către Isus si preoţii Săi a puternicei cetăţi a Babilonului mistic.
De asemenea vom face o comparaţie între cartea lui Iosua, cap. 6 unde Iosua cucereşte Ierihonul şi cartea Apocalipsei cap. 11 – de la versetul 15-18 – unde Isus ca Împarat al lui Iehova cucereşte lumea. Lupta dusă de unul şi de celălalt, precum şi terenul unde au loc amândouă luptele, aceea a generalului Iosua şi aceea a marelui general al lui Iehova, Isus.
Dar sa ne întoarcem în trecut şi să fim cu gândul la acele evenimente care au precedat trecerea Iordanului.
Suntem în cartea lui Iosua, cap. 3, unde Iosua încurajat de vestea adusa de cei doi cercetaşi, care au fost ascunşi de Rahav se pregatesşe să treacă Iordanul.
El dă ordin ca preoţii cu chivotul să treacă primii Iordanul, iar după aceea poporul; între preoţii cu chivotul şi restul poporului trebuia păstrată o distanţă de aproape 2000 de coţi.
Ni se spune că era vremea secerişului şi că Iordanul de obicei, în acel sezon trecea peste cota de inundatie, adică ieşea din matcă şi se revărsa peste maluri.
La intrarea preoţilor cu picioarele în apa Iordanului, aceasta a secat în acel loc pe unde trebuia ei să treacă.
Trecerea Iordanului de către Iosua şi preoţi, înseamnă triumful asupra morţii a lui Isus, a preoţilor lui Isus (a Bisericii) şi în sfârşit după aproape 2000 de coţii şi a restului omenirii.
Noi avem o cantare care spune: “O, când vom trece odată peste Iordanul morţii, Sus la ţărmuri în Canaan nădejdea ni s-a -mplini.”
Lada legamântului (chivotul) reprezintă aranjamentul sau mai bine zis agentul lui Dumnezeu pentru binecuvântarea omenirii. Chivotul, deci, reprezintă pe Hristos si Biserica sa. Marele preot Isus a trecut Iordanul acum aproape 2000 de "coţi", a trecut prin moarte acum aproape 2000 de ani. Încă nu s-au implinit 2000 de ani de la moartea lui Isus. În ladă, în chivot erau trei obiecte:- toiagul inflorit, blidul cu mana ascunsă şi tablele legii. Biserica poartă în vasele lor de lut, în corpurile lor, credinţa reprezentată prin toiag, speranţa nemuririi reprezentată prin blidul cu mană şi iubirea reprezentată prin tablele legii. Biserica înaintează printr-un altfel de pustiu, (cel al societăţii omeneşti care nu cunoaşte pe Dumnezeul adevărat) spre ţinta ei finală care este starea templului, templu la care unii au ajuns iar unii sunt încă în călătorie.
Chivotul lui Israel a fost pus de Solomon în templu şi în acea ladă nu se mai afla decât tablele legii. Toiagul şi mana au dispărut în chip misterios.
Eu nu cred ca au fost furate, ci cred că au dispărut prin grija lui Dumnezeu pe principiul enunţat de Pavel apostolul, care spune despre epopeea evreilor că: ..." şi aceste lucruri li s-au întâmplat ca exemple pentru noi..." (1Cor.10:6). Ca să ne ilustreze nouă şi mai clar, ceea ce tot Pavel a spus: acum rămân aceste trei: credinţa, speranţa şi dragostea, dar cea mai mare este dragostea. Dragostea sau Iubirea este împlinirea legii. Iubirea este reprezentată prin tablele legii (1 Cor. 13:13)--Romani 13:10.
În pilda din Matei 13:33 despre aluatul pus de o femeie în trei măsuri de faină fr. Russell spune in comentarii biblice, pag. 85: cum că Domnul profeţea decăderea creştinătaţii (Izabela Ap. 2:20) care a devenit sistemul papal. Acest sistem a stricat cu aluatul invaţăturilor false cele trei principii ale adevarului evanghelic: credinţa, speranţa şi dragostea şi n-a lasat nici o particica necontaminată.
Credinţa a fost denaturată ; speranţa a fost schimbată într-o alta speranţă; şi spiritul Domnului, iubirea a fost pervertită într-o iubire egoistă a crezurilor şi a instituţiilor umane.
Trecerea Iordanului de catre Iosua care inseamna „Mantuitor” mai reprezinta si începutul domniei lui Isus care de asemenea înseamna „aducator de mantuire, salvator, mantuirea lui Iehova. Deci, trecerea lui Iosua peste Iordan, intrarea in ţara promisiunii şi cucerirea Ierihonului de către Iosua pare să ilustreze că la începutul domniei lui Isus, Babilonul cel mare va cădea, dar nu prin putere omenească la fel ca zidurile Ierihonului.
Pare ciudat ca ţara promisa evreilor în care curgea lapte şi miere, Iosua nu o găseşte sa-i primeasca cu braţele deschise, ci inospitalieră, ocupată de şapte împaraţi (Fapte 13:18:19)
Ierihonul ca şi Babilonul mistic de astăzi (cel din cartea Apocalipsa) era o cetate puternic fortificată.

De ce n-a gasit Iosua ţara liberă să se aseze în ea şi să se odihnească nu să lupte pentru a o cuceri? Tocmai pentru aceea ca să ne ilustreze , căci la fel se întamplă şi acum când Domnul îşi ia în stăpânire Domeniul peste care trebuie sa domnească. El a intrat în Canaan, a început să domnească, dar acest Canaan este şi el ocupat de cele şapte timpuri ale neamurilor (vezi Luca 21:24)care au expirat in 1914. Şi Domnul Isus are de luptat cu şapte împaraţi „cinci au cazut, unul este, celălalt n-a venit încă şi cand va veni el va rămânea puţină vreme. Aceştia se vor război cu mielul, dar mielul îi va birui. (Apoc 17:10,14)
In 1914 mandatul de domnie sau mai bine zis contractul de inchiriere (arenda) a celor patru imperii din Daniel cap. 2 expira şi ca să zicem aşa chiriaşul (Domnia neamurilor) trebuia sa parasească locuinţa şi fiindcă nu vrea sa o părasească este dat in judecată şi executorul judecatoresc îl evacuează silit.
Ps. 2 îi avertizează pe aceşti chiriaşi zicând: „Acum dar împaraţi purtaţi-vă cu înţelepciune, luaţi învaţătură judecatorii pământului (creştin) Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând.
Daţi cinste fiului ca să nu se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia lui este gata sa se aprindă. (Vers. 10:12)
La fel cum zidurile Ierihonului care au căzut la sunetul trâmbiţelor şi strigatele poporului a şaptea-a zi, tot aşa în sunetul trambiţei a şaptea, care este şi trambiţa jubiliară. Imparaţiile acestea încep să cadă.

Ierihonul a fost înconjurat în 7 zile, în care, s-a sunat din trambiţe de către preoţi, tot aşa preoţimea regală a sunat din trâmbiţa adevarului, înconjurând Babilonul mistic, dar el n-a căzut in cele şase perioade ale bisericii evanghelice, începând cu perioada Efes, ci în a 7-a perioadă care este perioada Laodiceea totodată şi a 7-a mie de ani de la creearea omului, este perioada ultima, este mileniul al şaptelea.
Ierihonul a cazut numai după ce a fost înconjurat de 7 ori în ziua a 7-a ceea ce înseamna complet si nu numai la sunetul trambiţei, ci mai ales la strigătul poporului, care mergea în urma preoţilor. Babilonul, va cădea la strigătul de dreptate a milioanelor de oameni deposedaţi de drepturi ale acestor guverne despotice ale Babilonului.
Iată ce zice cartea Apocalipsei: „Ingerul al 7-lea a sunat din trambiţa şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau „Împaraţia lumii a trecut în mâna Domnului nostru si a Hristosului Său şi el va împărăţi, în vecii vecilor. Îţi mulţumim Doamne Dumnezeule Atotputernic care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să impăraţeşti".
Versetul urmator arată că, Domnia neamurilor, (Impăraţiile creştine ieşite din cele zece coarne ale fiarei a patra - Daniel 7:19-27-imperiul Roman) nici nu vor vrea să audă că Hristos este prezent şi că el are drept din 1914 să domnească. Iată ce fac aceşti împaraţi la auzul veştii că a sosit împaraţia de drept, a intrat marele Iosua în Canaan; citam mai departe: „neamurile se mâniaseră, (prin declansarea celui mai ucigător razboi de până atunci, primul razboi mondial) dar a venit mania Ta, (care s-a materializat prin abolirea domniei imperiale asupra planetei, si care va duce până la urma la rasturnarea completă a actualului sistem de valori şi înlocuirea lui cu un altul) a venit vremea sa judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinti şi pe cei care se tem de numele Tau, mici şi mari şi să prăpădeşti pe cei care prăpădesc pământul. (Ap. 11:15-18)

Cu o traistă în spate şi un toiag în mână
Eu ma grabesc la drum printr-o ţară straină
Calea poate sa fie aspră, însă nu poate fi lungă tare,
Dar eu mi-o netezesc cu nadejde şi mi-o înveselesc cu cântare
La ţintă mă duce.