joi, 20 decembrie 2007

Protectia lui Iehova















MOISE









"Voi merge Eu insumi cu tine, si Iti voi da odihna.” – Exod 33:14.














Copiii lui Israel au iesit din Egipt; au trecut Marea Rosie si au venit la Muntele Sinai. Moise s-a urcat pe Munte, a primit tablele Legii, a coborat si a gasit natiunea in idolatrie, inchinandu-se vitelului de aur pe care si-l facusera. in timp ce Moise era inca pe Munte, Domnul I-a spus ca Israel se intorsese deja de la adevaratul Dumnezeu la idoli, si ca ii ofereau drept sacrificiu unui vitel turnat ca dumnezeului care ii scosese din tara Egiptului; si l-a instruit pe Moise sa coboare la popor. Mania lui Dumnezeu era aprinsa impotriva lor si Ii propuse lui Moise ca sa-i mistuie si sa faca din el o natiune mare. Dar Moise l-a implorat pe Domnul pentru Israel si Domnul a fost rugat de el si a crutat natiunea de la anihilare promitand ca inca va fi conducatorul lor.





Apoi Moise a coborat de pe Munte. s-a dat seama ca Israel pacatuise cumplit,





si mania Sa s-a aprins impotriva lui. A aruncat tablele legii, care ii erau in mana, le-a aruncat, cand l-a vazut si l-a auzit dansand, sarbatorind si strigand in jurul idolului pe care si-l instalasera. Aici era o natiune eliberata de Dumnezeu din sclavia Egiptului. Marea Rosie se deschise pentru ei prin puterea lui Iehova. Ei primisera numeroase binecuvantari de-a lungul caii lor, dovezi remarcabile ale indrumarii divine. Totusi, in ciuda acestui fapt, aici era razvratire si idolatrie! Ce se putea astepta de la un popor care aprecia atat de putin pe Dumnezeu, incat repede s-au intors de la El? Chiar fratele lui Moise, Aaron, condus gresit de insistenta poporului , a simtit necesar sa coopereze cu ei in fabricarea vietului de aur.





Apoi Moise "a luat vitelul pe care il facusera ei, l-a ars in foc; l-a prefacut in cenusa, a presarat cenusa pe suprafata apei,si a dat-o copiilor lui Israel s-o bea" (Exod 32:20). El l-a condamnat pe Aaron, si apoi au stat in poarta taberei spunand intregului popor: “Cine este de partea lui Iehova? Sa vina la mine! si toti fiii lui levi s-au adunat in jurul lui. si le-a spus: "Asa spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare om sa-





si ia sabia si sa intre si sa iasa pe porti de-a lungul taberei si fiecare sa-si ucida fratele, fiecare om pe tovarasul sau si fiecare om pe vecinul sau. si copiii lui levi au facut dupa cuvantul lui Moise; si au cazut acolo in acea zi, din popor aproape trei mii de oameni.” – Exod 32:26-28









Strigatul lui Moise si raspunsul sau









in ziua urmatoare. Moise i-a explicat poporului cat de mare era pacatul de care se facusera vinovati si le-a spus sa mearga la Domnul in rugaciune, daca cumva s-ar putea sa se faca ispasire pentru pacatul lor. Apoi a mers la Domnul intr-o cerere profunda, pledand faptul ca daca Dumnezeu nu va ierta pe poporul Sau, atunci sa stearga Dumnezeu numele lui Moise din cartea vietii. Dar Dumnezeu a raspuns: “Oricine a pacatuit impotriva Mea, il voi sterge din cartea vietii.” El a promis sa trimita ingerul Sau inaintea lui Moise, dar l-a asigurat ca inca nu va lucra cu Israel datorita nedreptatii lui. El L-a instruit pe Moise sa le spuna despre incapatanarea lor si sa le ordone in numele Lui sa-si scoata podoabele, pentru ca sa stie ce se va intampla cu ei.





Poporul s-a supus lui Dumnezeu. Si-au scos podoabele, s-au umilit si s-au inchinat Domnului. Moise, cu inima grea, a simtit ca daca Dumnezeu ii va da in mod special intelepciune si har special pentru marea sarcina de a conduce un popor atat de pervers la o mostenire pe care Domnul le-o promisese daca iL vor servi , el va fi complet insuficient pentru promisiune. Astfel ca din nou au apelat la Dumnezeu in rugaciune sincera. El i-a spus despre ingrijorarea lui si dorinta sa sincera pentru ajutorul Sau si prezenta Sa cu el pe tot drumul, zicand: Aceasta este o lucrare prea grea pentru mine!





Apoi Domnul l-a asigurat pe Moise ca va merge cu el, ca va fi in prezenta lui de-a lungul intregii calatorii spre tara Promisa; caci a gasit har in ochii Sai. El a spus, “Prezenta Mea va fi cu tine, si iti voi da odihna.” Atunci Moise l-a rugat pe Domnul, “Arata-mi gloria Ta!” Aici Dumnezeu l-a pus pe Moise intr-o despicatura de stanca si l-a acoperit cu mana Sa in timp ce trecea si l-a lasat pe Moise sa vada gloria sa in spate, spunand, “ Nici un om nu poate avedea fata Mea si sa traiasca.”





Cand Dumnezeu vorbeste despre prezenta Sa cu servitorii Sai nu tebuie sa ne gandim ca este prezent personal, ci prin Spiritul Sau si prin mesagerii ingeresti, sustinandu-i, binecuvantandu-i si indrumandu-i. El ii protejeaza de tot ceea ce le va face rau. El vegheaza asupra fiecarui interes si are grija de ei.









Ideea omniprezentei lui Iehova-o eroare









Este un gand comun, dar eronat ca Dumnezeu este de fapt prezent pretutindeni. Noi nu intelegem ca Scripturile invata asa. Aceasta eroare dominatoare ca Dumnezeu este pretutindeni prezent si in acelasI timp, i-a condus pe multi sa gandeasca despre El ca nefiind deloc o persoana, ci numai o influenta. Noi intelegem ca prezentarea Biblica este aceasta: Anume ca Dumnezeu are o prezenta personala, fizica pe langa puterea si influenta pe care o exercita; si faptul ca El are un sediu central de guvernare, unde locuieste.





“Cerul este tronul Meu, pamantul este asternutul picioarelor Mele,” spune Iehova. Cel care are sediul in cer si al carui asternut al picioarelor Sale este pamantul este marele Dumnezeu! Dar aceasta este , bineanteles, o figura de stil plina de forta, aratand puterea si controlul Sau atotcuprinzatoare. Dumnezeu nu sta de fapt intr-o anumita partea universului si are picioare naturale in alta parte. Limbajul Scripturii se acomodeaza mintii omului si vorbeste despre Dumnezeu de parca are aceleasi membre ca si omul. De fapt, noi nu stim cu ce seamana un corp spiritual. Şi el nu se arata, nici chiar sfintilor Domnului care sunt inca in trup.





intelegem ca prezenta in trup a lui Iehova este in cer. Totul in Biblie ne invata ca El este foarte mare – infinit in putere. Citim ca ”Domnul priveste din inaltimea cerurilor, si vede pe toti fiii oamenilor. Din locul locuintei Lui, El priveste pe toti locuitorii pamantului.” El ii priveste pe oameni in suferinta lor si a prevazut eliberarea lor “la vremea potrivita.” Dar noi trebuie sa distingem aceasta gandire a privirii lui Dumnezeu din cer si gandul ca El este prezent personal pe pamant. Nu multi au acces la puterea care controleaza universul. si acei care au privilegiul de a veni la puternicului Rege din cer. Pot veni numai pe calea hotarata de El, supusi conducerii pe care o facuse.





Nu putem limita puterea lui Iehova! Inventiile acestui timp al sfarsitului, care au crescut puterile noastre de comunicare, si astfel sa fie unite toate partile globului, ne dau doar o conceptie slaba a puterilor infinitului Dumnezeului celui Atotputernic. Aceste inventii, credem, vor continua sa creasca si sa se multiplice in varsta care vine, adaugand din ce in ce mai mult la puterile sI binecuvantarile omenirii. Acestea vor da omenerii o apreciere din ce in ce mai mare a maiestatii, gloriei si puterii Creatorului lor in timp ce iL cunosc asa cum este si I se inchina in spirit si adevar. Totusi, nici o minte omeneasca, chiar perfecta, nu va fi in stare sa inteleaga pe puternicului Creator al universului.









Indrumarea lui Dumnezeu prin pustiu.









Astfel Dumnezeu i-a promis lui Moise ca prezenta Sa, puterea Sa si harul sustinator vor merge cu el pe tot drumul. El a dorit ca el sa inteleaga ca nu trebuia sa indeplineasca marea sa lucrare singur, fara sprijinul deplin a lui aDumnezeu.. “Voi fi cu tine,” a fost promisiunea. Prezenta lui Dumnezeu a fost intr-adevar cu copiii lui Israel intr-un mod foarte bine remarcat – continuand cu ei din timpul cand au trecut Marea Rosie, indrumand prin binecuvantari sau prin pedepse, dupa cum trebuia. El a fost cu ei in stalpul de nor ziua si stalpul de foc noaptea si prin prezenta Sa in gloria sechina care acoperea locul- Milei in Sfanta Sfintelor din Tanernacol. Dupa Tabernacol erau instalate prin instructinea lui Dumnezeu, aceste manifestari ale prezentei Sale, puterea Sa si grija Sa veghetoare care nu greseste niciodata. Stalpul de nor si foc i-a indrumat in calatorie; si cand acestea se opreau, era o indicare de la Dumnezeu ca trebuie sa stea acolo unde erau pana ce stalpul de nor sau foc se ridica si porneau din nou.





Moise ii spuse Domnului, “ Daca Tu nu esti cu noi, sa nu ne mai trimiti” - aceasta este o sarcina prea mare pentru oricine pentru a o indeplini singur. Dar daca vei continua sa fii cu noi, daca pot sa arat voia Ta si sa fiu indrumat de Tine, atunci voi fi in stare sa conduc acest popor prin pustiu spre tara Canaanului. In mod frecvent Domnul ii vorbea lui Moise prin Tabernacol. Astfel vedem ca promisiunea prezentei Sale cu ei a fost indeplinita. Domnul le-a dat odihna. El a trait o suta douazeci de ani, dar nu I-a slabit nici puterea nici vederea. Ne amintim ca a fost un timp cand Moise si-a dat seama ca lucrarea de judecare a poporului era prea mare pentru el. Saptezeci de judecatori au fost alesi sa-si imparteasca sarcina. Iar cand chestiunea era prea dificila pentru ei, pentru a o judeca, au adus-o inaintea lui Moise. El a apelat la Dumnezeu cu toate dificultatile si sarcinile lor si au fost binecuvantati in continuare









Lectia Israelului spiritual









Experientele Israelului din vechiul testament au lectii foarte importante pentru Israelul lui Dumnezeu in sensul simbolic al cuvantului, pentru Israelul spiritual, Biserica evanghelica. (La inceput si acestia au fost in "Egipt" in lume, nu numai in lumea fizica, dar si in aceleasi conceptii si idei despre viata ca lumea in general. Israel a trebuit sa parasesca efectiv Egiptul, dar urmasilor lui Isus nu li se cere sa paraseasca sa iasa din mijlocul oamanilor ci doar sa paraseasca unelele modele de gandire si de viata rele ale lumii. Isus rugadu-se la Tatal pentru noi a spus: "...Nu Te rog Sa- i iei din lume, ci Sai pazesti de cel rau."-Ioan 17:15.)---( nota copiatorului. z.n.) Am fost invitati sa iesim din lume si sa calatorim spre noua tara pentru a intra in mostenirea cereasca Ne idreptam spre imparatia glorioasa promisa noua daca suntem credinciosi. Exista incercari si dicultati de-a lungul caii Dar Dumnezeul nostru ne-a promis, (cum I-a promis lui Moise servitorul Sau) ca va fi si de acum incolo cu noi. Uneori ni se pare ca se retrage si ne lasa singuri; dar El de fapt nu face asa. El ne testeaza loialitatea si credinta noastra in El prin retinerea sensului de prezenta uneori.





La fel si noi, ca si Israelul din vechime, concludem ca Dumnezeu nu mai este cu noi, si ne intoarcem la dumnezeii la care ne inchinasem odinioara - dumnezei ai bogatiei si puterii, dumnezei la care s-au inchinat natiunile din jurul nostru? Ne vom da la benchetuiri, la veselii lumesti si pacat? Vom uita noi toata calea prin care Dumnezeul nostru ne-a condus, toate marile eliberari pe care le-am consemnat in vietile noastre? “Stramtorarea,suferinta, persecutia, foamea, goliciunea, pericolul, sabia, viata, moartea sau lucrurile prezente sau lucrurile care vin sau oricare alt lucru creat ne va desparti de iubirea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos Domnul nostru?” Sigur ca nu!





Cu cat ne apropiem mai mult de Domnul, cu cat este iubirea noastra mai mare, mai mult ne dam seama de indrumarea divina si mai mult ne vom folosi de mijloacele pe care ni le-a dat pentru intarirea si sustinerea noastra. Noi putem sa-L chemam la timp de nevoie; noi mergem la El in rugaciune; cei care se incred in El nu cad niciodata si cauta sa mearga serios pe calea lor, in incredere deplina. Consacrand totul lui Dumnezeu, trebuie sa cautam indrumarea Sa, prezenta Sa cu noi, in toate afacerile acestei vieti.





Putini sunt acei care au o sarcina asa de mare ca si Moise. Dar toti copiii lui Dumnezeu au sarcini de purtat si responsabilitati importante planeaza asupra noastra a acelora care am luat voturile Dumnezeului nostru. Fiecare membru al corpului lui Cristos, adevaratul Israel al lui Dumnezeu, este privilegiat sa aiba indrumarea continua a Domnului in fiecare experienta a calatoriei noastre in pustiu. Ne este data mana cereasca. Apa vietii curge spre noi pentru improspatarea noastra zilnica, din Stanca Varstelor lovita. Toiagul pedepselor Tatalui ne modereaza cand suntem in pericol sau cand ne ratacim pe o cale interzisa. Cu cata iubire ne aduce inapoi pe calea dreapta si ne vindeca ranile noastre si ne iarta poticnirile si slabiciunile noastre! Sigur ca putem avea incredere in indrumatorul nostru ceresc. Astfel ne putem increde in El si sa fim pastrati in pace. Inimile noastre pot exclama impreuna cu poetul:









“El mi-a indrumat pasii unde nu am putut sa vad,





Pe caile pe care nu le cunoscusem;





Cel necinstit a devenit drept si cel dur facut fin





Dupa cum l-am urmat pe Domnul singur.





Laud numele Lui pentru Psalmii placuti,





si izvoare de apa pe cale;





Pentru stalpul stralucitor de foc noaptea,





si scutul adapostitor ziua.









“Exista lumina pentru mine in pustiul fara drum





in timp ce urmaresc minunile din vechime,





Cand Dumnezeul intregului pamant a mers inainte





Pentru a-mi cauta un loc de odihna!





S-a schimbat El pentru mine? Nicidecum, El nu s-a schimbat;





El ma va aduce pe o cale noua,





Prin foc, potop ma va feri, de fiecare dusman viclean,





La fel de bine ca ieri.”









El care s-a ingrijit atat de mult pentru Israel dupa trup, care era un popor pervers si nestatornic, va avea grija si mai mult de adevaratul Israel spiritual, care il iubeste suprem si cauta zilnic sa cunoasca mai mult voia Sa pentru a o putea face.





Apostolul Pavel, avertizeaza pe Israelul spiritual ca sa nu cada dupa acelasi exemplu al Israelului natural necredincios, si astfel sa pierda sustinerea lor in Domnul, spunand: “Noi care am crezut intram in odihna.” (Evrei 4:3) Necredinciosia care a condus la neascultarea si perversitatea Israelului dupa trup, a condus la respingerea lor finala de catre Domnul ca poporul favorit; pe ei pe care I-a pregatit ca sa le aplice cele mai pretioase promisiuni. Ei s-au pierdut pentru totdeauna ca natiune intr-un loc special al favorii care era a lor prin mostenire. Ce lectie ar trebui sa fie aceasta pentru Israelul spiritual!. Si vedem inca astazi ca marea masa a Israelului spiritual cade “dupa acelasi exemplu de necredinciosie.” si ei, de asemenea, vor pierde locul principal al favorii, care le-a fost oferit cand a fost luat de la Israelul natural necredincios. Numai o “ramasita” credincioasa atat a Israelului natural cat si spiritual va castiga marea mostenire oferita de Domnul.





Imaginea „http://www.apocalipsa.ro/Imagini/apocalipsa/cerul-este-un-loc-real.jpg








Mostenirea glorioasa a Israelului spiritual









Acei care se dovedesc credinciosi in timpul dispensatiei prezente vor mosteni cele mai pretioase lucruri pe care Dumnezeu trebuie sa le ofere, lucrurile secrete care au fost tinute ascunse de veacuri, dar sunt acum dezvaluite adevaratilor sfinti ai lui Dumnezeu. Credinciosii din varstele trecute vor mosteni pamantul ca si conducatori si printi, peste omenire, in timpul domniei glorioase ale lui Mesia. Adunate la acestea va fi Israelul natural care inca traia atunci. Ei vor avea o mostenire bogata. Ceea ce ramane pentru ei in varstele gloriei care urmeaza, nu putem sti cu certitudine, dar va fi o portiune binecuvantata, putem fi siguri.





Cei credinciosi ai varstei prezente au fost ridicati “sa stea in locurile ceresti cu Isus Hristos” – “ Leul din tribul lui Iuda.” Acesti credinciosi sunt 12 triburi ai lui Israel care trebuie sa domeasca cu El. Acestia – numai o mica turma, in toatal 144 000 – sunt ramasita credincioasa a Israelului natural care s-a adunat la inceputul varste Evanghelice si ramasita credincioasa din biserica Neamurilor ale acestei varste. (Apocalipsa 7:4-8; 14:1-5) Acestia au “pacea lui Dumnezeu care intrece orice intelegere,” si pe care nu o poate sti nimeni. “Pacea Mea v-o dau voua,” sopteste Stapanul acestora. Acum avem odihna; si suntem asigurati ca noi care am intrat in aceasta odihna la timpul potrivit, daca nu slabim, intram in ”odihna completa care ramane pentru poporul Domnului.” Aceasta ramasita in care vom intra cand experientam “schimbarea” glorioasa la intaia inviere, cand suntem transformati in trup si facem asemenea Domnului, vom vedea si cunoaste dupa cum vedem acum si cunoastem pe Dumnezeu. Vom fi apoi binecuvantati cu glorie din belsug pe care ne-a promis-o – nemurirea, natura Sa divina - si un loc cu Salvatorul nostru pe tronul Sau.





Dumnezeul lui Israel este intr-adevar chiar prezent cu poporul Sau adevarat. El nu ne uita niciodata, ci baga de seama in mod constant asupra intereselor noastre, pazindu-ne in fiecare timp de pericol, furnizand fiecare nevoie a noastra, atat temporala cat si spirituala, ceea ce este mai bun pentru interesul noii creature. El citeste fiecare gand al inimilor noastre; El marcheaza fiecare impuls de devotare si iubire pentru El; El formeaza toate influentele care ne inconjoara vietile in vederea disciplinarii si curatirii; asculta fiecare strigat al nostru pentru ajutor mangaiere, compatimire si tovarasie cu El. El nu ne uita nici chiar un moment si nici nu uita sa ne pazeasca. “... El nu dormiteaza nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel..." (Psalm 121:4) Daca iL chemam in orele ocupate ale zilei sau in ceasurile linistite ale noptii, El este aproape de a sustine, sprijini si proteja, fie ca putem sa ne dam seama de prezenta Sa uneori sau nu.





Cat de binecuvantata este asigurarea unei griji constante si a credinciosiei! Nici un copil adevarat al lui Dumnezeu nu este lipsit de aceste dovezi ale relatiei pretioase cu Tatal – Dumnezeul lui Israel. Si sfintii care au fost chemati cu chemarea cereasca si sunt credinciosi, sunt adevaratul Israel in cel mai inalt sens, mostenitori ai promisiunilor, cele mai pline de sanse. Cat de buna este mostenirea noastra!













Articol redactat de C. T. Russel la 1 octombrie 1914-R 5547