Dece a venit atunci?

De ce a venit Domnul Isus atunci când nu erau trenuri, avioane, maşini şi când nici bicicleta nu era inventată, pentru ca sfintele Sale picioare să nu se obosească mergând pe jos prin praful şi căldura Palestinei; şi însetat să ceară apă femeii din Samara la fântâna lui Iacob? De ce nu a comandat o lectică care este un pat purtat pe umeri de doi sau patru oameni; sau un Papa mobil cu care călătoreşte Papa de la Roma? Veţi zice: Nu era pe vremea aceea inventat motorul cu ardere internă. Dar Domnul nu putea inventa unul? Nu putea inventa motorul cu aburi măcar, ca să-l pună într-o locomotivă de care sa lege un şir de vagoane ca să circule cu el cum circulă misionarii creştini de astăzi? Veţi zice: Nu putea. Pentru ca nu era inginer, n-a absolvit vreo facultate, una mică măcar, nu ca cea de la Oxford, Sorbona sau Harvard. Nu putea nimeni inventa becuri electrice, telefoane, radiouri, televizoare, computere, avioane, rachete şi sateliţi într-o lume când calul şi măgarul, catârul şi cămila erau singurele mijloace rapide de deplasare.

Am pus aceste întrebări pentru că am observat în emisiunile TV, mai ales când se difuzează vreun documentar despre Domnul Isus, că înţelepţii creştinătăţii vorbesc, ce-i drept, despre un Isus bun şi blând, dar in acelaşi timp despre un Isus ignorant, care probabil nu cunoştea nici tabla înmulţirii inventată de Pitagora. Un Isus care nici nu auzise de ecuaţiile algebrice sau calculele integrale şi diferenţiale ale matematicii avansate. După părerea lor Domnul Isus nu cunoştea şi nici nu auzise de tabelul periodic al elementelor inventat de Mendeleev; nu cunoştea legea compensării lichidelor descoperită de Arhimede; nu cunoştea legea gravitaţiei descoperită de Newton; nu cunoştea legile chimiei, ale fizicii, ale astronomiei. Nu auzise de teoria relativităţii a lui Einstein şi multe alte descoperiri care sunt pilonii ştiinţei şi tehnicii de astăzi, şi fără de care înaltele culmi ale civilizaţiei nu ar exista. În acelaşi timp se vorbeşte cu stimă şi respect (meritat de altfel) despre cei care au descoperit aceste legi. în timp ce despre Cel care a inventat, despre Cel care a elaborat aceste legi nu se vorbeşte deloc. Ca şi cum tot meritul este al omului, iar în dezvoltarea civilizaţiei de astăzi, Dumnezeu Tatăl şi fiul Său, Domnul Isus Cristos nu au avut nici un cuvânt de spus, decât să privească cu admiraţie marea înţelepciune omenească.

Dar cum sa aibă cineva consideraţie pentru aceasta, când respinge informaţia Biblică, informaţia divină despre istoria omenirii, care nu depăşeşte decât cu un secol şi ceva vârsta de 6000 de ani, în timp ce pentru savanţii de astăzi un milion de ani li se pare puţin. Aceşti savanţi care îl desconsideră pe Domnul Isus, probabil n-au citit demult sau niciodată cuvintele Psalmului 119:90-91 care spun despre Dumnezeu următoarele: ..."Tu ai întemeiat Pământul şi el rămâne tare. După legile Tale stă în picioare totul astăzi..." Iar in Psalmul 148:1-6:”...Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor. Lăudaţi-l in locurile cele înalte. Lăudaţi-l toţi îngerii Lui. Lăudaţi-l toate oştirile Lui: Lăudaţi-l soare şi lună. Lăudaţi-l toate stelele luminoase. Lăudaţi-l cerurile cerurilor şi voi ape care sunteţi mai pe sus de ceruri. Să laude numele Domnului, căci a poruncit şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci, le-a dat legi şi nu le va călca...” (Eclesiastul 1:7)... “Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo...”; iată o altă definiţie a ceea ce ştim de la şcoală că se numeşte circuitul apei în natură. Dacă oamenii au descoperit legile materiei, întrebarea se impune de la sine: Cine a elaborat aceste legi? Răspunsul l-am găsit: Creatorul Universului.

Cine a fost meşterul lui Dumnezeu la toată opera de creare? În cartea lui Iov, în capitolul 38 Atotputernicul îl întreabă pe Iov: “...unde erai tu când am întemeiat Pământul? Spune dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât masurile (dimensiunile, greutatea, etc.), ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat (circumferinţa) peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? (legile universului) Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului; atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie? Cine a închis marea cu porţi când s-a aruncat din pântecele mamei ei? Când i-am făcut haina din nori si scutecele din întuneric? Când i-am pus zăvoare şi porţi, când i-am zis: " până aici să vii, sa nu treci mai departe, aici să ţi se oprească mândria valurilor tale.” Am citat versetele de la 1 la 10. Această întrebare nu este pusă acolo numai pentru Iov, ci şi pentru noi fiecare; dar mai ales pentru aceia care pretind că ei ştiu în ce împrejurări a apărut Pământul şi ce forţe au fost puse in mişcare, atunci când a apărut acesta în acest sistem solar.

Dacă Galilei ar fi ştiut căci Biblia susţine teoria sa cum că Pământul este rotund şi dacă ar fi avut-o în mână, (dar nu putea să o aibă pentru că Biblia era o carte interzisă la acea vreme) în timp ce a fost judecat de către tribunalul papal, ar fi arătat următoarele dovezi biblice onoratei instanţe, că Pământul se învârteşte, este rotund, nu cum se credea pe vremea aceea la Roma, ca Soarele se învârteşte în jurul pământului. Citat din cartea prorocului Isaia, capitolul 40:22: "...Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea Pământului. El (Dumnezeu) şede deasupra cercului Pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui..." Tot în acest capitol, la versetul 12 există o afirmaţie la fel de ştiinţifică ca cea de mai înainte: ...”cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură”?

Ne întoarcem din nou în cartea lui Iov, ca să găsim un răspuns la întrebarea din capitolul 38. “... pe ce sunt sprijinite temeliile pământului?...”Iată ce găsim în capitolul 26:7: ...” El (Dumnezeu) întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură Pământul pe nimic...” Iov n-a fost de faţă când Dumnezeu a creat pământul şi nici înţelepţii de astăzi care fac din ipotezele lor dogme false numite ştiinţă ; dar cineva totuşi a fost de faţă. Să ascultam un martor ocular. Deschidem cartea Proverbelor la capitolul 8:17-31. Să ascultam ce spune martorul: "Când a întocmit Domnul cerurile Eu eram de faţă, şi când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus, când au izbucnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus hotar marii ca apele sa nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile Pământului, Eu eram meşterul lui la lucru, lângă El şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neâncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul Pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. - ( DEX- "rotocol"= a da ocol la ceva rotund) Din citatul de dinainte reiese că acest martor era de faţă când Dumnezeu a pus bazele planetei, ba mai mult acel martor ocular a fost chiar meşterul care a creat totul după proiectul marelui Arhitect. Cine era acel meşter? Pentru a găsi un răspuns mergem în Noul Testament şi deschidem cartea la Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele de la 1 la 3. Citim:..."La început era cuvântul şi cuvântul era cu Dumnezeu şi cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El; ...”pentruca prin El au fost făcute toate celelalte lucruri, din ceruri şi de pe pământ cele văzute şi cele ne văzute, fie tronuri, fie domnii, fie guvernări, fie autorităţi, toate au fost create prin El şi pentru El. De asemenea El este înainte de toate celelalte lucruri, iar toate celelalte lucruri, au fost aduse la existenta prin El..." Coloseni 1;16. Deci cine era de faţă când Dumnezeu a întemeiat pământul? De faţă era Domnul Isus. In cartea proverbelor capitolul opt, El era acea înţelepciune a lui Dumnezeu. Vorbind despre Domnul Isus, Apostolul inspirat spune: ..."ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Cristos în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Coloseni 2:2-3.


Toate universităţile de pe Pământ atât cele din trecut cât şi din prezent n-au putut şi nu vor putea acumula vreodată toată înţelepciunea lui Isus. Domnul Isus este cel mai înţelept, după Tatăl din cer atât în ştiinţa morală cât şi în ceea ce priveşte ştiinţa despre materie. Descoperirile ştiinţifice se datorează însăşi prezenţei celei de-a doua oară a Domnului Isus. Da. Acesta este adevărul. Domnul Isus este prezent a doua oară, dar "nu în vederea păcatului” ( Evrei 9:28) nu asemănător omului păcătos. El este acela care L-a orbit cu strălucirea Sa, pe Saul din Tars în drumul său spre Damasc. Semnele prezenţei Sale sunt pretutindeni în jurul nostru. Un semn este, Smochinul înverzit - adică poporul Israel re întors în ţara sa. Matei 24:32-33. Un alt semn este înmulţirea cunoştinţei care produce necaz şi strâmtorare. Toate acestea sunt sintetizate în prorocia din Daniel, capitolul 12, versetele de la 1-4. Să ascultam ce-i spune lui Daniel îngerul Gabriel: ...”Căci în timpul acela (adică astăzi) se va scula Mihail, Patronul cel mare care stă pentru fii poporului Tău şi deşi va fi un timp de strâmtorare cum nu a fost niciodată de când a existat popor până la timpul acela. Totuşi în timpul acela va scăpa poporul tău, tot ceea ce se va afla scris în carte. Da, mulţi din cei ce dormeau ca în ţărâna pământului, se vor scula: unii spre nemurire, iar alţii pentru ocară şi ruşine eternă. Şi înţelepţii vor străluci ca strălucirea bolţii cereşti şi cei care au întors pe mulţi la dreptate, ca stelele în etern şi perpetuu. Şi tu Daniele tăinuieşte cuvintele şi sigilează cartea până la timpul sfârşitul. Atunci mulţi vor cutreiera şi cunoştinţa se va înmulţi...”( Niţulescu)

Aici avem asociată prezenţa lui Cristos care în profeţie poartă numele Mihail (adică asemenea lui Dumnezeu) cu cunoştinţa crescută, cu circulaţia rapidă a oamenilor, în perioada sfârşitului, care este perioada unei mari strâmtorări începuta în anul 1914. Acestea toate împreună cu altele la un loc, reprezintă un lanţ de dovezi că Domnul Isus este întors a doua oară, în timp ce pe pământ oamenii nu vor ştii o perioadă că El este prezent. Iată ce declară Domnul Isus in Evanghelia după Luca, capitolul 17:26:28 : "...şi după cum a fost în zilele lui Noe, astfel va fi şi în zilele Fiului Omului.” (la a doua Sa prezenţă) Asemenea după cum au fost în zilele lui Lot. Observam după declaraţia Domnului că un oarecare timp, lumea nu va ştii că Domnul a venit ca un hoţ. Nici cei puţini care ştiu, nu pe baza vederii naturale, ci pe baza înţelegerii profeţiilor vor avea dovada sau semnul prezenţei a doua a Domnului nostru Isus Cristos. Apostolul Petru ne îndeamnă să urmărim profeţiile ca sa înţelegem desfăşurarea lucrărilor lui Dumnezeu. 2 Petru 1:19

De ce înmulţirea cunoştinţei în toate domeniile în lume produce necaz şi strâmtorare? Răspunsul este acesta: Dumnezeu are în planul Său o nouă ordine mondială bazată pe fundamentul dreptăţii. Pentru creştini aceasta nu este un lucru nou; ei se roagă mereu ...."să vină Împărăţia Ta, să se facă voia Ta precum în Cer aşa şi pe pământ..." Conducătorii actuali ai lumii ( mai ales ai lumii creştine) vor şi ei să facă această globalizare, această unire a întregii omeniri sub o singură conducere. Până aici nimic rău în asta. Dar motivul pentru care ei vor sa o facă aceasta globalizare nu este un motiv bazat pe justiţie, deşi aparent pare a fi ceva bun pentru toată lumea. Este o pace mondială fără dispariţia inegalităţii dintre bogaţi şi săraci. Comunismul şi-a propus să facă acesta, dar curând a uitat de idealul pentru care a luptat pe baricadele revoluţiei, şi pană la căderea lui n-a încetat să se laude că în ţările unde el guverna nu a existat exploatarea omului de către om. Dar după 70 de ani, de comunism în Europa (vezi profeţia lui Isaia 23:15-18) s-a dovedit că aceasta a fost doar o utopie.

Această nouă ordine pe care Dumnezeu a plănuit-o îi vedem deja ţăruşul construirii ei înfipt prin evenimentele secolului 20. Evenimente care au dus şi vor duce la erodarea, la măcinarea, până la dispariţie a acestor guverne. (Daniel 2:35). După cum comunismul s-a prăbuşit printr-o implozie, nu explozie, s-a prăbuşit lovit dinlăuntrul sistemului său, de nemulţumirea şi revolta poporului înşelat şi nu distrus de rachetele nucleare ale Pactului Nord Atlantic, tot aşa se va prăbuşi din interior printr-o revoluţie universală numită în Scripturi ARMAGHEDON –Apocalipsa- 16.18-, şi cea mai rămas după căderea comunismului.

Această nouă ordine pe Pământ pe care a planificat-o Dumnezeu va reuşi şi toţi care vor iubi dreptatea vor fi mulţumiţi. Aceasta este acea ordine, după care s-au rugat creştinii de 20 de secole, împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ. Dacă am ştii cât este de aproape!. Oamenii astăzi sunt mai înţelepţi datorită Sfintelor Scripturi. In timpul domniei papale Biblia a fost o carte interzisă pentru popor. După anul 1800 când a încetat domnia papală peste regatele Europei, în Europa si America, au apărut societăţi de Biblii, pe care Papa le-a numit “cuiburi de vipere” şi acestea au răspândit Biblia în scurt timp în toate limbile pământului. Asupra a milioane de oameni care au adoptat-o ca fiind cartea lui Dumnezeu, Biblia a exercitat direct sau indirect o influenţă de iluminare spirituală. Misticismul şi superstiţia au început să cedeze, oamenii descătuşându-se de cătuşele ignoranţei au început sa creeze o societate mai liberă. Libertatea a făcut pe oameni mai creativi din punct de vedere spiritual şi material iar civilizaţia a crescut. Dar vai!!! Un alt nor a început să se ridice de la orizont peste societatea umană civilizată. Oamenii, mai ales cei din clasele de jos ale societăţii după o lungă perioadă de sclavie, au primit cu bucurie masajul biblic care spune printre altele că toţi oamenii indiferent de statutul lor social sau de rasă, sunt consideraţi de Dumnezeu ca fiind egali în faţa Sa; dar dreptatea propovăduită de această carte este un principiu din ce în ce mai greu de aplicat si în zilele noastre, tocmai unei libertăţi prost înţelese, şi aşa societatea devine din ce în ce mai agitată, iar pământul un loc plin de violenţă aidoma ca pe vremea lui Noe şi corupt ca-n timpul lui Lot. În final această scară de valori se va prăbuşi din interior la fel ca şi clădirea peste Samson şi Filisteni. În această înfruntare finală dintre săraci (reprezentaţi prin Samson şi bogaţi reprezentaţi prin Filisteni), înfruntare numită în Apocalipsa 16:18 cel mai mare "cutremur," cea mai mare revoluţie şi care mai este numita şi Armaghedon, nu vor fi învingători nici una din aceste două clase. (vezi tabloul cu Samson şi Filistenii). Un învingător va fi totuşi dar nu din cele două tabere. Să vedem cine va fi acesta: ..."De aceea cei mici vor fi scoborâţi si cei mari vor fi smeriţi; nu-i vei ierta. Intră în stânci (tratate militare) şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui. Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită. Numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.” Isaia 2:9-21. Face parte din Planul lui Dumnezeu ca civilizaţia de astăzi bazată mai puţin pe dreptate şi mai mult pe egoism să se prăbuşească prin autodistrugere, tocmai egoismului sălbatic care cuprinde atât pe săraci, cât şi pe bogaţi; ..."Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta..."--Ieremia 2:19. Şi într-o furie oarbă având ca experenţă cele două mari revoluţii care au zguduit Europa în trecut, (cea franceză şi cea rusă) instituţiile statului vor cădea sub loviturile revoluţionarilor în anarhie.

Psalmul 46:8-10 ne informează că Domnul va opri acel măcel..."Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut pe pământ. El a pus capăt războaielor până la capătul pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. "opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc peste pământ...."

Pe ruinele acestei lumi rele, Domnul Isus va instaura o nouă ordine mondială... Supravieţuitorii vechii lumi vor fi umiliţi şi speriaţi cum zice profetul. ...”Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei. Atunci ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi in ţara lui...” Isaia 13:11-14.

Ne aducem aminte de profeţia lui Daniel unde în capitolul 2:35 spune că bucăţile dislocate din chip s-au sfărâmat împreună (prin războaie şi revoluţii ) până au devenit ca pleava din arie vara; le-a luat vântul (anarhia) şi nici urmă nu s-au mai găsit).

Profetul Ţefania spune ca după “foc” după autopedeapsă, Dumnezeu va da popoarelor buze curate.--Ţefania 3:8-9. In Apocalipsa 19:20-21, spune ca aceştia vor fi “străpunşi” de sabia celui care şade călare pe un cal alb, adică de sabia cuvântului lui Cristos. Aceasta vrea să zică că sabia cuvântului moaie inimile păcătoşilor ca să poată primi mântuirea lui Dumnezeu, în timp ce sistemele răului “fiara “ şi “prorocul” mincinos vor fi aruncate în focul nimicirii veşnice, în moartea a doua.


De ce a venit Domnul atunci ca să se nască într-un grajd, şi nu într-un palat când Iosif şi Maria de abia au găsit un locuşor unde să doarmă?. Pentru ca să fim întăriţi in credinţă. Ori câte piedici va mai pune satana, carul lui Iehova nu poate fi oprit; să ne dovedească că lucrările lui Dumnezeu, deşi uneori se pare că nu vor reuşi ele totuşi reuşesc. El a venit nici mai devreme nici mai târziu. "La împlinirea vremii Dumnezeu a trimis pe fiul Său.” Galateni 4:4.9.

Trecuseră patru mii de ani, de când Adam a atras moartea asupra lumii şi deşi răscumpărarea lui era prevăzută după cum zice Petru că, Mielul a fost prevăzut pentru înjunghiere înainte de întemeierea lumii. (1 Petru1:19-20) Până n-a apărut Avraam cu care Dumnezeu a încheiat un legământ, din care urma sa beneficieze toată lumea, până când urmaşii lui Avraam, nu au încheiat şi ei un legământ cu Dumnezeu la Muntele Sinai şi până acel legământ n-a produs o cantitate minimă de "grâu", Domnul n-a venit să "secere' - Isus a spus la fântâna din Samaria: "...Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum gata pentru seceriş” - Ioan 4:35. Evident Domnul nu vorbea de grâu, ci de oameni gata să primească mesajul Evangheliei. Domnul a venit atunci când a trebuit să fie separat, grâul de pleavă. (Matei 3:12) şi a venit a doua oară tocmai când "neghina" şi a"grâul" au fost coapte pentru a începe secerişul evanghelic (Apoc. 14:14.); spre deosebire de celalalt, care a fost secerişul iudaic. Domnul Isus când a venit atunci s-a putut acomoda la condiţiile de viaţă ale unei epoci, fără tehnică, lipsită de comodităţile timpului de astăzi si deşi cunoştea fără să fi făcut studii superioare, toate secretele legilor materiei, n-a profitat de cunoştinţele Sale superioare pentru a pune pe picioare o industrie şi mai performantă decât cea de astăzi. A lăsat "apa sa curgă la vale", a lăsat lumea să-şi urmeze cursul neîncercând să răstoarne tronul Romei adică a respectat, „…timpurile neamurilor…”- (vezi Luca 21:24)- spunându-i lui Pilat să fie liniştit, pentru că nu avea de gând atunci să răstoarne tronuri. De acest lucru avea să se ocupe când va sta pe scaunul de domnie al măririi Sale. Matei 19:28. Noi am putea să renunţăm la confort şi să urmăm pe Domnul în sărăcie şi lipsuri, la fel ca şi Isus, care nu avea unde să-şi plece capul?
N-a profitat de puterile Sale să producă mâncare pentru Sine când era flămând, nici să facă din pietrii pâini cum i-a sugerat Satan, dar a profitat de puterile Sale pentru a aduce alinare poporului apăsat de suferinţă, vindecându-le bolile, hrănindu-i cu câteva pâini şi câţiva peşti, mii de oameni şi chiar înviindu-le morţii. Deşi avea o înţelepciune mai mare ca filosofii lumii antice cum era Platon, Socrate şi Aristotel, nu a rostit Evanghelia într-un limbaj academic, ci în limba poporului de jos, pentru ca să fie înţeleasă de toate clasele societăţii. Ce simplitate, ce măreţie în umilinţă, a manifestat Domnul Isus! "Învăţaţi de la Mine" ne îndeamnă şi astăzi. Trebuie să ştim că schimbarea Sa de natură la înviere nu i-a schimbat personalitatea. Deşi este în putere astăzi şi glorie mare, este acelaşi Isus iubitor şi blând şi că are milă de această lume nebună de astăzi. N-a venit a doua oară ca s-o distrugă, ci să-i ia din mâna jucăriile periculoase care-i produce suferinţă; să-l lege pe cel rău ca să nu mai înşele. Apoc. 20:3- Să răsară ca un Soare vindecător cum zice profetul Maleahi, capitolul 4:2.
Deci Domnul Isus nu s-a întors cu mâna goală, ci tot ce s-a construit , frumos şi benefic pentru omenire, este adus de Domnul Isus care a influenţat mintea umană, lăsând să fie descoperite legile materiei, iar oamenii operând pe seama acestor legi să producă adevărate miracole tehnice. A adus şi a permis descoperirea de medicamente şi tehnici de operare prelungind media de viaţă, astfel încât populaţia globului, care la sfârşitul secolului 19 era mai mică de 2 miliarde, să numere astăzi peste 6 miliarde. Oamenii se înşeală dacă cred că numai datorită mişcărilor sindicale şi grevelor s-a redus timpul de lucru la 8 ore, s-au acordat concedii de odihnă, concedii medicale sau acordarea de pensii la bătrâneţe. Nemulţumirea care exista în societate nu se datorează lipsei de bogăţie, lipsei de bunuri sau de hrană, ci lipsei de echitate. Legile popoarelor creştine, şi nu numai, sunt legi inspirate din cele 10 porunci; dar cine le respectă?; se jură cu mâna pe Biblie, în parlament, în justiţie şi în acelaşi timp se minte. Aceasta astăzi, spre deosebire de trecut, nu poate fi trecut cu vederea chiar şi de cei mai inculţi oameni. Bogaţii adesea se comportă cum zice Apostolul Iacov, în capitolul 5: ...”Ascultaţi acum bogaţilor. Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră. Ca focul are să vă mănânce carnea.V-aţi strâns comori în zilele din urmă. Iată plata secerătorilor care v-au secerat campiile şi pe care le-aţi oprit-o pe nedrept, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe Pământ în plăceri şi desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel...” Lumea va cădea în groapa pe care şi-a săpat-o. Dar Isus Nazarineanul va scoate ordinea din haos.
Dumnezeu îl întreabă din nou pe Iov: "...De când eşti ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor; ca să apuce capetele Pământului şi să scuture pe cei răi de pe el. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate, în haina lor adevărată. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor şi braţul care se ridică să fie zdrobit?”
Noi răspundem în locul lui Iov, cu cuvintele lui Elihu, unul din cei 4 oameni care au venit la el. “...Acum fireşte nu putem vedea lumina soarelui ca străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt si-l va curăţa; de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu”. (Iov 37:21-22)

Protectia lui Iehova

MOISE

"Voi merge Eu insumi cu tine, si Iti voi da odihna.” – Exod 33:14.

Copiii lui Israel au iesit din Egipt; au trecut Marea Rosie si au venit la Muntele Sinai. Moise s-a urcat pe Munte, a primit tablele Legii, a coborat si a gasit natiunea in idolatrie, inchinandu-se vitelului de aur pe care si-l facusera. in timp ce Moise era inca pe Munte, Domnul I-a spus ca Israel se intorsese deja de la adevaratul Dumnezeu la idoli, si ca ii ofereau drept sacrificiu unui vitel turnat ca dumnezeului care ii scosese din tara Egiptului; si l-a instruit pe Moise sa coboare la popor. Mania lui Dumnezeu era aprinsa impotriva lor si Ii propuse lui Moise ca sa-i mistuie si sa faca din el o natiune mare. Dar Moise l-a implorat pe Domnul pentru Israel si Domnul a fost rugat de el si a crutat natiunea de la anihilare promitand ca inca va fi conducatorul lor.

Apoi Moise a coborat de pe Munte. s-a dat seama ca Israel pacatuise cumplit,

si mania Sa s-a aprins impotriva lui. A aruncat tablele legii, care ii erau in mana, le-a aruncat, cand l-a vazut si l-a auzit dansand, sarbatorind si strigand in jurul idolului pe care si-l instalasera. Aici era o natiune eliberata de Dumnezeu din sclavia Egiptului. Marea Rosie se deschise pentru ei prin puterea lui Iehova. Ei primisera numeroase binecuvantari de-a lungul caii lor, dovezi remarcabile ale indrumarii divine. Totusi, in ciuda acestui fapt, aici era razvratire si idolatrie! Ce se putea astepta de la un popor care aprecia atat de putin pe Dumnezeu, incat repede s-au intors de la El? Chiar fratele lui Moise, Aaron, condus gresit de insistenta poporului , a simtit necesar sa coopereze cu ei in fabricarea vietului de aur.

Apoi Moise "a luat vitelul pe care il facusera ei, l-a ars in foc; l-a prefacut in cenusa, a presarat cenusa pe suprafata apei,si a dat-o copiilor lui Israel s-o bea" (Exod 32:20). El l-a condamnat pe Aaron, si apoi au stat in poarta taberei spunand intregului popor: “Cine este de partea lui Iehova? Sa vina la mine! si toti fiii lui levi s-au adunat in jurul lui. si le-a spus: "Asa spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare om sa-

si ia sabia si sa intre si sa iasa pe porti de-a lungul taberei si fiecare sa-si ucida fratele, fiecare om pe tovarasul sau si fiecare om pe vecinul sau. si copiii lui levi au facut dupa cuvantul lui Moise; si au cazut acolo in acea zi, din popor aproape trei mii de oameni.” – Exod 32:26-28

Strigatul lui Moise si raspunsul sau

in ziua urmatoare. Moise i-a explicat poporului cat de mare era pacatul de care se facusera vinovati si le-a spus sa mearga la Domnul in rugaciune, daca cumva s-ar putea sa se faca ispasire pentru pacatul lor. Apoi a mers la Domnul intr-o cerere profunda, pledand faptul ca daca Dumnezeu nu va ierta pe poporul Sau, atunci sa stearga Dumnezeu numele lui Moise din cartea vietii. Dar Dumnezeu a raspuns: “Oricine a pacatuit impotriva Mea, il voi sterge din cartea vietii.” El a promis sa trimita ingerul Sau inaintea lui Moise, dar l-a asigurat ca inca nu va lucra cu Israel datorita nedreptatii lui. El L-a instruit pe Moise sa le spuna despre incapatanarea lor si sa le ordone in numele Lui sa-si scoata podoabele, pentru ca sa stie ce se va intampla cu ei.

Poporul s-a supus lui Dumnezeu. Si-au scos podoabele, s-au umilit si s-au inchinat Domnului. Moise, cu inima grea, a simtit ca daca Dumnezeu ii va da in mod special intelepciune si har special pentru marea sarcina de a conduce un popor atat de pervers la o mostenire pe care Domnul le-o promisese daca iL vor servi , el va fi complet insuficient pentru promisiune. Astfel ca din nou au apelat la Dumnezeu in rugaciune sincera. El i-a spus despre ingrijorarea lui si dorinta sa sincera pentru ajutorul Sau si prezenta Sa cu el pe tot drumul, zicand: Aceasta este o lucrare prea grea pentru mine!

Apoi Domnul l-a asigurat pe Moise ca va merge cu el, ca va fi in prezenta lui de-a lungul intregii calatorii spre tara Promisa; caci a gasit har in ochii Sai. El a spus, “Prezenta Mea va fi cu tine, si iti voi da odihna.” Atunci Moise l-a rugat pe Domnul, “Arata-mi gloria Ta!” Aici Dumnezeu l-a pus pe Moise intr-o despicatura de stanca si l-a acoperit cu mana Sa in timp ce trecea si l-a lasat pe Moise sa vada gloria sa in spate, spunand, “ Nici un om nu poate avedea fata Mea si sa traiasca.”

Cand Dumnezeu vorbeste despre prezenta Sa cu servitorii Sai nu tebuie sa ne gandim ca este prezent personal, ci prin Spiritul Sau si prin mesagerii ingeresti, sustinandu-i, binecuvantandu-i si indrumandu-i. El ii protejeaza de tot ceea ce le va face rau. El vegheaza asupra fiecarui interes si are grija de ei.

Ideea omniprezentei lui Iehova-o eroare

Este un gand comun, dar eronat ca Dumnezeu este de fapt prezent pretutindeni. Noi nu intelegem ca Scripturile invata asa. Aceasta eroare dominatoare ca Dumnezeu este pretutindeni prezent si in acelasI timp, i-a condus pe multi sa gandeasca despre El ca nefiind deloc o persoana, ci numai o influenta. Noi intelegem ca prezentarea Biblica este aceasta: Anume ca Dumnezeu are o prezenta personala, fizica pe langa puterea si influenta pe care o exercita; si faptul ca El are un sediu central de guvernare, unde locuieste.

“Cerul este tronul Meu, pamantul este asternutul picioarelor Mele,” spune Iehova. Cel care are sediul in cer si al carui asternut al picioarelor Sale este pamantul este marele Dumnezeu! Dar aceasta este , bineanteles, o figura de stil plina de forta, aratand puterea si controlul Sau atotcuprinzatoare. Dumnezeu nu sta de fapt intr-o anumita partea universului si are picioare naturale in alta parte. Limbajul Scripturii se acomodeaza mintii omului si vorbeste despre Dumnezeu de parca are aceleasi membre ca si omul. De fapt, noi nu stim cu ce seamana un corp spiritual. Şi el nu se arata, nici chiar sfintilor Domnului care sunt inca in trup.

intelegem ca prezenta in trup a lui Iehova este in cer. Totul in Biblie ne invata ca El este foarte mare – infinit in putere. Citim ca ”Domnul priveste din inaltimea cerurilor, si vede pe toti fiii oamenilor. Din locul locuintei Lui, El priveste pe toti locuitorii pamantului.” El ii priveste pe oameni in suferinta lor si a prevazut eliberarea lor “la vremea potrivita.” Dar noi trebuie sa distingem aceasta gandire a privirii lui Dumnezeu din cer si gandul ca El este prezent personal pe pamant. Nu multi au acces la puterea care controleaza universul. si acei care au privilegiul de a veni la puternicului Rege din cer. Pot veni numai pe calea hotarata de El, supusi conducerii pe care o facuse.

Nu putem limita puterea lui Iehova! Inventiile acestui timp al sfarsitului, care au crescut puterile noastre de comunicare, si astfel sa fie unite toate partile globului, ne dau doar o conceptie slaba a puterilor infinitului Dumnezeului celui Atotputernic. Aceste inventii, credem, vor continua sa creasca si sa se multiplice in varsta care vine, adaugand din ce in ce mai mult la puterile sI binecuvantarile omenirii. Acestea vor da omenerii o apreciere din ce in ce mai mare a maiestatii, gloriei si puterii Creatorului lor in timp ce iL cunosc asa cum este si I se inchina in spirit si adevar. Totusi, nici o minte omeneasca, chiar perfecta, nu va fi in stare sa inteleaga pe puternicului Creator al universului.

Indrumarea lui Dumnezeu prin pustiu.

Astfel Dumnezeu i-a promis lui Moise ca prezenta Sa, puterea Sa si harul sustinator vor merge cu el pe tot drumul. El a dorit ca el sa inteleaga ca nu trebuia sa indeplineasca marea sa lucrare singur, fara sprijinul deplin a lui aDumnezeu.. “Voi fi cu tine,” a fost promisiunea. Prezenta lui Dumnezeu a fost intr-adevar cu copiii lui Israel intr-un mod foarte bine remarcat – continuand cu ei din timpul cand au trecut Marea Rosie, indrumand prin binecuvantari sau prin pedepse, dupa cum trebuia. El a fost cu ei in stalpul de nor ziua si stalpul de foc noaptea si prin prezenta Sa in gloria sechina care acoperea locul- Milei in Sfanta Sfintelor din Tanernacol. Dupa Tabernacol erau instalate prin instructinea lui Dumnezeu, aceste manifestari ale prezentei Sale, puterea Sa si grija Sa veghetoare care nu greseste niciodata. Stalpul de nor si foc i-a indrumat in calatorie; si cand acestea se opreau, era o indicare de la Dumnezeu ca trebuie sa stea acolo unde erau pana ce stalpul de nor sau foc se ridica si porneau din nou.

Moise ii spuse Domnului, “ Daca Tu nu esti cu noi, sa nu ne mai trimiti” - aceasta este o sarcina prea mare pentru oricine pentru a o indeplini singur. Dar daca vei continua sa fii cu noi, daca pot sa arat voia Ta si sa fiu indrumat de Tine, atunci voi fi in stare sa conduc acest popor prin pustiu spre tara Canaanului. In mod frecvent Domnul ii vorbea lui Moise prin Tabernacol. Astfel vedem ca promisiunea prezentei Sale cu ei a fost indeplinita. Domnul le-a dat odihna. El a trait o suta douazeci de ani, dar nu I-a slabit nici puterea nici vederea. Ne amintim ca a fost un timp cand Moise si-a dat seama ca lucrarea de judecare a poporului era prea mare pentru el. Saptezeci de judecatori au fost alesi sa-si imparteasca sarcina. Iar cand chestiunea era prea dificila pentru ei, pentru a o judeca, au adus-o inaintea lui Moise. El a apelat la Dumnezeu cu toate dificultatile si sarcinile lor si au fost binecuvantati in continuare

Lectia Israelului spiritual

Experientele Israelului din vechiul testament au lectii foarte importante pentru Israelul lui Dumnezeu in sensul simbolic al cuvantului, pentru Israelul spiritual, Biserica evanghelica. (La inceput si acestia au fost in "Egipt" in lume, nu numai in lumea fizica, dar si in aceleasi conceptii si idei despre viata ca lumea in general. Israel a trebuit sa parasesca efectiv Egiptul, dar urmasilor lui Isus nu li se cere sa paraseasca sa iasa din mijlocul oamanilor ci doar sa paraseasca unelele modele de gandire si de viata rele ale lumii. Isus rugadu-se la Tatal pentru noi a spus: "...Nu Te rog Sa- i iei din lume, ci Sai pazesti de cel rau."-Ioan 17:15.)---( nota copiatorului. z.n.) Am fost invitati sa iesim din lume si sa calatorim spre noua tara pentru a intra in mostenirea cereasca Ne idreptam spre imparatia glorioasa promisa noua daca suntem credinciosi. Exista incercari si dicultati de-a lungul caii Dar Dumnezeul nostru ne-a promis, (cum I-a promis lui Moise servitorul Sau) ca va fi si de acum incolo cu noi. Uneori ni se pare ca se retrage si ne lasa singuri; dar El de fapt nu face asa. El ne testeaza loialitatea si credinta noastra in El prin retinerea sensului de prezenta uneori.

La fel si noi, ca si Israelul din vechime, concludem ca Dumnezeu nu mai este cu noi, si ne intoarcem la dumnezeii la care ne inchinasem odinioara - dumnezei ai bogatiei si puterii, dumnezei la care s-au inchinat natiunile din jurul nostru? Ne vom da la benchetuiri, la veselii lumesti si pacat? Vom uita noi toata calea prin care Dumnezeul nostru ne-a condus, toate marile eliberari pe care le-am consemnat in vietile noastre? “Stramtorarea,suferinta, persecutia, foamea, goliciunea, pericolul, sabia, viata, moartea sau lucrurile prezente sau lucrurile care vin sau oricare alt lucru creat ne va desparti de iubirea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos Domnul nostru?” Sigur ca nu!

Cu cat ne apropiem mai mult de Domnul, cu cat este iubirea noastra mai mare, mai mult ne dam seama de indrumarea divina si mai mult ne vom folosi de mijloacele pe care ni le-a dat pentru intarirea si sustinerea noastra. Noi putem sa-L chemam la timp de nevoie; noi mergem la El in rugaciune; cei care se incred in El nu cad niciodata si cauta sa mearga serios pe calea lor, in incredere deplina. Consacrand totul lui Dumnezeu, trebuie sa cautam indrumarea Sa, prezenta Sa cu noi, in toate afacerile acestei vieti.

Putini sunt acei care au o sarcina asa de mare ca si Moise. Dar toti copiii lui Dumnezeu au sarcini de purtat si responsabilitati importante planeaza asupra noastra a acelora care am luat voturile Dumnezeului nostru. Fiecare membru al corpului lui Cristos, adevaratul Israel al lui Dumnezeu, este privilegiat sa aiba indrumarea continua a Domnului in fiecare experienta a calatoriei noastre in pustiu. Ne este data mana cereasca. Apa vietii curge spre noi pentru improspatarea noastra zilnica, din Stanca Varstelor lovita. Toiagul pedepselor Tatalui ne modereaza cand suntem in pericol sau cand ne ratacim pe o cale interzisa. Cu cata iubire ne aduce inapoi pe calea dreapta si ne vindeca ranile noastre si ne iarta poticnirile si slabiciunile noastre! Sigur ca putem avea incredere in indrumatorul nostru ceresc. Astfel ne putem increde in El si sa fim pastrati in pace. Inimile noastre pot exclama impreuna cu poetul:

“El mi-a indrumat pasii unde nu am putut sa vad,

Pe caile pe care nu le cunoscusem;

Cel necinstit a devenit drept si cel dur facut fin

Dupa cum l-am urmat pe Domnul singur.

Laud numele Lui pentru Psalmii placuti,

si izvoare de apa pe cale;

Pentru stalpul stralucitor de foc noaptea,

si scutul adapostitor ziua.

“Exista lumina pentru mine in pustiul fara drum

in timp ce urmaresc minunile din vechime,

Cand Dumnezeul intregului pamant a mers inainte

Pentru a-mi cauta un loc de odihna!

S-a schimbat El pentru mine? Nicidecum, El nu s-a schimbat;

El ma va aduce pe o cale noua,

Prin foc, potop ma va feri, de fiecare dusman viclean,

La fel de bine ca ieri.”

El care s-a ingrijit atat de mult pentru Israel dupa trup, care era un popor pervers si nestatornic, va avea grija si mai mult de adevaratul Israel spiritual, care il iubeste suprem si cauta zilnic sa cunoasca mai mult voia Sa pentru a o putea face.

Apostolul Pavel, avertizeaza pe Israelul spiritual ca sa nu cada dupa acelasi exemplu al Israelului natural necredincios, si astfel sa pierda sustinerea lor in Domnul, spunand: “Noi care am crezut intram in odihna.” (Evrei 4:3) Necredinciosia care a condus la neascultarea si perversitatea Israelului dupa trup, a condus la respingerea lor finala de catre Domnul ca poporul favorit; pe ei pe care I-a pregatit ca sa le aplice cele mai pretioase promisiuni. Ei s-au pierdut pentru totdeauna ca natiune intr-un loc special al favorii care era a lor prin mostenire. Ce lectie ar trebui sa fie aceasta pentru Israelul spiritual!. Si vedem inca astazi ca marea masa a Israelului spiritual cade “dupa acelasi exemplu de necredinciosie.” si ei, de asemenea, vor pierde locul principal al favorii, care le-a fost oferit cand a fost luat de la Israelul natural necredincios. Numai o “ramasita” credincioasa atat a Israelului natural cat si spiritual va castiga marea mostenire oferita de Domnul.

Mostenirea glorioasa a Israelului spiritual

Acei care se dovedesc credinciosi in timpul dispensatiei prezente vor mosteni cele mai pretioase lucruri pe care Dumnezeu trebuie sa le ofere, lucrurile secrete care au fost tinute ascunse de veacuri, dar sunt acum dezvaluite adevaratilor sfinti ai lui Dumnezeu. Credinciosii din varstele trecute vor mosteni pamantul ca si conducatori si printi, peste omenire, in timpul domniei glorioase ale lui Mesia. Adunate la acestea va fi Israelul natural care inca traia atunci. Ei vor avea o mostenire bogata. Ceea ce ramane pentru ei in varstele gloriei care urmeaza, nu putem sti cu certitudine, dar va fi o portiune binecuvantata, putem fi siguri.

Cei credinciosi ai varstei prezente au fost ridicati “sa stea in locurile ceresti cu Isus Hristos” – “ Leul din tribul lui Iuda.” Acesti credinciosi sunt 12 triburi ai lui Israel care trebuie sa domeasca cu El. Acestia – numai o mica turma, in toatal 144 000 – sunt ramasita credincioasa a Israelului natural care s-a adunat la inceputul varste Evanghelice si ramasita credincioasa din biserica Neamurilor ale acestei varste. (Apocalipsa 7:4-8; 14:1-5) Acestia au “pacea lui Dumnezeu care intrece orice intelegere,” si pe care nu o poate sti nimeni. “Pacea Mea v-o dau voua,” sopteste Stapanul acestora. Acum avem odihna; si suntem asigurati ca noi care am intrat in aceasta odihna la timpul potrivit, daca nu slabim, intram in ”odihna completa care ramane pentru poporul Domnului.” Aceasta ramasita in care vom intra cand experientam “schimbarea” glorioasa la intaia inviere, cand suntem transformati in trup si facem asemenea Domnului, vom vedea si cunoaste dupa cum vedem acum si cunoastem pe Dumnezeu. Vom fi apoi binecuvantati cu glorie din belsug pe care ne-a promis-o – nemurirea, natura Sa divina - si un loc cu Salvatorul nostru pe tronul Sau.

Dumnezeul lui Israel este intr-adevar chiar prezent cu poporul Sau adevarat. El nu ne uita niciodata, ci baga de seama in mod constant asupra intereselor noastre, pazindu-ne in fiecare timp de pericol, furnizand fiecare nevoie a noastra, atat temporala cat si spirituala, ceea ce este mai bun pentru interesul noii creature. El citeste fiecare gand al inimilor noastre; El marcheaza fiecare impuls de devotare si iubire pentru El; El formeaza toate influentele care ne inconjoara vietile in vederea disciplinarii si curatirii; asculta fiecare strigat al nostru pentru ajutor mangaiere, compatimire si tovarasie cu El. El nu ne uita nici chiar un moment si nici nu uita sa ne pazeasca. “... El nu dormiteaza nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel..." (Psalm 121:4) Daca iL chemam in orele ocupate ale zilei sau in ceasurile linistite ale noptii, El este aproape de a sustine, sprijini si proteja, fie ca putem sa ne dam seama de prezenta Sa uneori sau nu.

Cat de binecuvantata este asigurarea unei griji constante si a credinciosiei! Nici un copil adevarat al lui Dumnezeu nu este lipsit de aceste dovezi ale relatiei pretioase cu Tatal – Dumnezeul lui Israel. Si sfintii care au fost chemati cu chemarea cereasca si sunt credinciosi, sunt adevaratul Israel in cel mai inalt sens, mostenitori ai promisiunilor, cele mai pline de sanse. Cat de buna este mostenirea noastra!

Articol redactat de C. T. Russel la 1 octombrie 1914-R 5547